Deja suntem pe data de 4 decembrie şi anul 2012 este spre final. Ce repede a trecut. Incredibil. Nu a fost cel mai bun an din viaţa mea dar a fost unul dintre cele mai pline pentru că s-au întîmplat multe, poate prea multe. Îmi vine să zîmbesc sau mă enervez cînd cineva îţi spune- ce bine de tine că nu ai timp să te plictiseşti. Nici nu aş avea cum pentru de lucru există. Cîteodată mă gîndesc că aş putea face mai mult decît în prezent sau să diversific paleta de activităţi.
Cred că e mai uşor să pice de sus, bani să apară fără muncă dar nici să stai să te uiţi la cei care munces, să-i judeci şi să le spui cînd îşi cumpără ceva-ce bine de tine că ai bani, că îţi permiţi. De multe ori munceşti mult şi îţi permiţi puţine lucruri.
Mama îmi spunea mereu să nu depind de nimeni. La început comentam, o judecam şi nu eram de-acord cu ea, în timp mi-am dat seamă că are dreptate şi că aşa este cel mai bine. În familia mea, ambii părinţi au muncit peste 30 de ani, fiecare şi asta s-a văzut. Banii au fost mereu la comun şi nu fiecare îşi ascundea salariul. Sunt lucruri şi aspecte care mi le aduc aminte şi pe care vreau să le fac la fel pentru că aşa mi se pare normal.
Pentru unii normalitatea mea poate să fie anormalitate. Niciodată nu voi putea sta acasă şi să aştept ca partenerul de viaţă să muncească şi eu să mă distrez şi să aştept banii. Educaţia şi cei 7 ani de-acasă rămîn sfinte pentru mine. Bunicii mei, Ruxandra şi Costache adică părinţii mamei m-au educat într-un spirit bun şi ce am învăţat mi-a folosit în viaţă. Recunosc că puteam să fiu mai bună şi nu fac greşeli mari dar asta e. Aţit pot spune acum şi vreau să privesc spre viitor, unul mai bun. Optimismul încă nu a dispărut, mai e acolo, undeva...în sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu