Nimeni nu e prea mare pentru a primi un cadou

       Este 6 decembrie şi este Sfîntul Nicolae. E un bun prilej de a primi un cadou, măcar unul mic. Asta s-a şi întîmplat. Îmi aduc aminte că din copilărie primeam cadouri, mai mici sau mai mari. Nu era an să nu primesc ceva. Anii au trecut dar moşul vine în continuare. Pentru el, am rămas tot copil şi se pare că unul dintre cei cuminţi, de nu mă uită.
      Moş Nicolae nu ştie de criză pentru că el răsplăteşte bunătatea, dăruirea, cuminţenia, onestitatea, prietenia şi altele. Da, recunsoc că aşteptam un cadou. Cel mai frumos a fost că am găsit ceva  în cizme. Mi-am adus aminte de copilărie şi m-a apucat nostalgia. Nici nu aveam cum. Eram răsfăţata familiei lărgite adică nu numai a părinţilor, a bunicilor care m-au crescut ci şi a altor rude. Aşa sunt unii, mai norocoşi.
     În timp, numărul celor care îmi dau cadouri este mai mic dar nu mă plîng. Pînă la urmă, gestul contează. Dacă e ceva ce vine din suflet, altceva nici nu bag în seamă.
     Dimineaţă m-am bucurat să văd că ninge deşi iarna nu este anotimpul meu preferat dar peisajul e frumos.

     Între timp, am lucrat la redacţie dar am rămas cu gîndul la iarnă şi mai privesc pe fereastră şi mă gîndesc la cadouri că doar este 6 decembrie şi a venit Moş Nicolae şi la cei mari.