Olimpica de la Centrul de plasament

       Gabriela Lucia Bondor, de 13 ani, este mândria Centrului ieşean de plasament „Veniamin Costachi“, loc în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 3 şi 25 de ani.
       Gabriela înlocuieşte cu optimism şi ambiţie îndepărtarea sa de familia biologică. Deja olimpică la limba română, doreşte, atunci când „va fi mare“să devină profesor de limba română şi ştie că nu va fi suficient răsplătită pentru munca depusă. Cei din jur i-ar prevedea o carieră cu totul diferită: ar fi un „manechin frumos“, un „designer de succes“ sau un „psiholog cu mare răbdare“.

     Adolescenta nu îşi învinovăţeşte mama pentru situaţia sa şi problemele unei familii dezorganizate.
„Mama e şomeră şi mă susţine cum poate.Ţin legătura cu ea, mă sună des. Mă duc pe acasă. Aici la centru sunt din 2010, iar înainte am stat cu mama la un centru pentru femei victime ale violenţei domestice, din cauza fratelui meu. Acum sunt bine. Merg la Şcoala Otilia Cazimir şi sunt prima din clasă, am participat la olimpiade de limba română şi am luat premii. De trei ani merg şi este uşor pentru că este scris, la oral am emoţii. Am vorbit  şi despre droguri la licee, am predat despre ele”, a spus Gabriela Lucia Bondor.
     Viaţa în centru a maturizat-o şi se simte diferit faţă de ceilalţi. Îşi organizează colegii atunci când vine vorba de curăţenie sau ordonare băncilor. Nu obişnuieşte să guste glumele lor, tocmai pentru viaţa a schimbat-o prea repede.
   “Te schimbi cînd începi să conştientizezi că ajungi la 18 ani şi nu mai are cine să te ajute. Relaţia cu mama nu este diferită de cînd am venit la centru. Vorbim des, mergem la cumpărături. Colegii de la şcoală ştiu că stau în centru şi nu am probleme. Mă simt favorizată de profesori, deoarece sunt mai matură şi ei au mai multă încredere în mine, mă consideră mai serioasă”,a mai spus Gabriela.
    Povestea ei de viaţă este impresionantă şi fetiţa reuşeşte să treacă peste obstacole cu fruntea sus. Este prima pe toate listele pentru tabere şi a ajuns la mare, la munte, nu a ratat nici o ocazie. Pentru prima dată a mers la mare în clasa a II a, la Costineşti, a fost cu mama.
   “La liceu vreau să merg la Cuza şi îmi calculez şi media. Este o fată care stă în centru şi a studiat acolo. Vreau la filologie. Dacă nu merg la Cuza, atunci poate la Cantemir. La filologie oricum, pentru că la matematică nu mă prea pricep. La facultate nu ştiu încă şi nici nu ştiu dacă voi pleca din ţară. Mă mai gîndesc la asta”, a menţionat Gabriela.
    La Centru, sâmbăta este zi de curăţenie generală, de făcut mîncare, dar şi teme. Viaţa decurge în rest normal: iese cu fetele în oraş. Ieri aştepta nerăbdătoare să îl vadă pe Alex Velea în concer.
Camera o împarte cu şase colege pe care le apreciază ca bune camarade, neînţelegerile apărând doar în ton cu vârsta. E mulţumită că legătura cu mama rămîne trainică, deşi a fost nevoită să stea la Centru tocmai pentru un viitor mai bun.
     Tinerii sunt ajutaţi de personalul instituţiei, adeseori, şi după ce sunt nevoiţi să părăsească acest loc. Unii, mai norocoşi, reuşesc să îşi ia singuri zborul, alţii aşteaptă mereu un imbold, obişnuiţi fiind ca cineva să facă totul pentru ei. Scopul lor e unul firesc: să îşi găsească un loc de muncă şi să ia viaţa în propriile mîini.