Ieri după amiază am participat la prima parte a unui curs despre stereotipuri. Sunt multe şi apelăm la ele prea des. Uneori le folosim fără să ne dăm seama. La cursul de ieri domnişoara formator ne-a ceur să dăm zece definiţii despre propria persoană. Chiar nu mă credeam că va dura mult pînă să pot să le pun pe o foaie. Pixul aluneca mai greu decît am sperat şi mintea parcă refuza să mă asculte.
Nu a fost un lucru imposibil dar a durat cîteva minute care mi s-au părut mai lungi. Da, e greu să spui despre tine repede şi să fii sincer în totalitate . E greu dar nu e imposibil. Asta mi-am spus şi ieri şia aşa a fost pînă la urmă.
Folosesc stereotipuri, am prejudecăţi, discriminez deci fac greşeli. De fiecare dată cînd conştientizez că le fac mă gîndesc cum le ot corecta dar partea aceasta funcţionează mai greu.
Cînd discutam la curs despre stereotipuri, mi-am dat din nou seama că nu am nimic cu negrii, cu alte religii decît cea în care am fost botezată, nu urăsc homoxexualii sau lesbienele, nu mă feresc de cei cu dizabilităţi sau îi arăt cu degetul. Dar nu mă pot uita cu ochi buni la ţigani. Cred că de stereotipul legat de ei nu pot scăpa pentru că nu am găsit argumente solide care să mă determine să o fac.
Multe sunt situaţiile în care se apelează la stereotipuri sau cînd se discriminează. Poate că sunt zilnic. Cu multă informaţie, educaţie oae avem şanse de o mică schimbare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu