Zilnic nu pot să mă gîndesc la cum arată
Iașul. Merg pe străzi, intru în contact cu diverși oameni, privesc spre ceea
ce mă înconjoară. Ies din casă și trebuie să mă gîndesc care ar fi cel mai bun
traseu pentru că să pot merge fără să îmi rup picioarele, să îmi stric
încălțămintea sau să mă murdăresc de noroi.
Am avut ocazia să văd multe țări și
nicăieri nu am găsit o tehnică de asfaltare ca la Iași. Se lucrează asemenea
mitului meșterului Manole- ziua se clădește ceva iar noapte se surpă.
Nu poți să ai o cizmă cu toc pentru că e
jale de mers pe trotuarele denivelate, cu gropi, cu pietriș și toate celelalte.
Merg încet de parcă acum aș învăța și asta ca să nu ajung fără flecuri la
papuci și plină de noroi. E o aventură. Zilnic.
Dacă scap de capitolul străzi și gropi sau
străzi cu gropi, văd fel de fel de lucruri aruncate pe unde se poate. Gardurile
vii arată ca vai de ele pentru că asemenea copacilor sunt ciunțite de personaje
care fac totul în bataie de joc.
Asta mă deranjează mereu, am spus-o și o
s-o mai spun așa că să nu se aștepte cineva că am epuizat subiectul. Nu este
așa pentru autoritățile nu mă determină să fiu mulțumită de cum arată orașul. Indiferent
ce cine a fost la putere, municipalitatea ieșeană nu a avut grijă ca orașul să
arate la nivel european. S-au făcut atîtea împrumuturi și chiar nu pot să cred
că nu sunt bani pentru străzi bune, pentru parcuri, pentru spații verzi, pentru
lucruri absolut necesare în Iași.
Se distruge de la o zi la alta și mizeria
din jurul nostru e mai mare, nepăsarea e mai vizibilă, dezinteresul e accentuat
și nesimțirea tronează. Nu avem lucruri minime, nu se reușește a se finaliza
asfaltările, pasajul subteran, amenajarea terenului de la Ciric și celelalte și
visăm la statutul de capitală culturală europeană? Nu e posibil să stricăm ce
mai avem și să nu se facă nimic în loc. Sunt departe de civilizație, de
normalitate, de modernitate și păcat de potențialul zonei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu