Copiii lăsaţi în spitale, copiii nimănui!

      Povestea micuţilor de la cele două secţii , respectiv Pediatrie cronici şi Recuperare pediatrică  care sunt internaţi  cu probleme medicale, care necesită supraveghere clinică , tratament şi alimentaţie specifică, mă întristează tot mai mult. Nu îmi pot imagina cum un părinte îşi abandoneză copilul sau nu îi mai ştie numele. Asta am văzut că s-a întîmplat cu o femeie care mai avea doi copii acasă şi cel de-al treilea este în spital. Micuţul Ştefan este iubit de toţi cei care intră în contact cu el, numai de mama lui se pare că nu.
     Purtătorul de cuvînt al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi, medic Cătălina Ionescu a declarat că din totalul copiilor internaţi în secţia de Pediatrie cronici (23 copii), în momentul de faţă , 14 copii sunt în atenţia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în vederea instituirii de măsuri speciale şi anume, asistenţă maternală, plasament familial sau instituţionalizare în centre de plasament.
     Din cei 14 copii, 4 copii au certificatele de naştere în lucru , fiind depuse actele pentru eliberarea acestora. Vîrstele acestor copii sunt între 21 zile şi 1 an şi 5 luni.
Aceste date mi-e greu să le diger. Poate că unii vor spune că nu înţeleg multe pentru că nu am copii, alţi mă vorbi vedea o persoană prea sensibilă. Este adevărat iubesc copii chiar dacă pînă acum nu am nici unul.
     Imaginile pe care le văd cu micuţii din spitale, mă determină să scriu despre asta, să le spun şi altora, să le reamintesc celor cu suflet şi poate reuşim să schimbăm ceva. Cel puţin asta vreu să cred. Nu putem sta indiferenţi cînd apar astfel de situaţii.
   Cînd văd bebeluşi abandonaţi sau suferind, îmi aduc aminte de copilăria mea care a fost cu totul altfel şi nu am simţit aceste lipsuri.

       Aceşti copii provin din familii cu status financiar şi material extrem de precar , din familii monoparentale sau mame minore care au solicitat D.G..A.S.P.C. instituire de măsuri speciale. Unii dintre părinţii acestor copii îi vizitează sau dau telefon, alţii nu mai ţin legătura cu aceştia, pe motiv că au semnat acte prin care îi dau în grija statului.