duminică, 3 martie 2013

Ioan Holender despre cultura românească

     


       În meseria de jurnalist ai ocazia să cunoști fel de fel de oameni. Unii sunt deja pe prima pagină, alți mai puțin sau deloc.Printre personalitățile cărora le-am luat interviu se numără Ioan Holender.
       Ioan Holender spune că Festivalul Enescu ar trebui să fi reprezinte un imbold pentru oamenii de cultură, care luptă în România, în teatrele muzicale, în fruntea orchestrelor simfonice din ţară, ca să ridice nivelul instituţiilor lor.
-Cum vi se par că arată instituţiile de cultură din România? Sunt acestea ajutate corespunzător?
-În România situaţia este special de rea, cultura nu este finanţată. Peste tot sunt probleme financiare, nu se investeşte suficient dar nu sunt atîtea lipsuri ca aici. Cultura este factorul intelectual şi factorul de calitate pentru orice ţară. Din păcate, responsabil în România de astăzi nu este nimeni. O restructurare a întregii activităţi simfonice, teatrale şi la teatrele muzicale din ţară nu se vede.
-Care ar fi locul Festivalului Enescu în România şi peste hotare?
-Este o apariţie absolut unică şi de excepţie în calitate şi valoare, dar şi din punctul de vedere al numărului invitaţilor, al orchestrelor. Festivalul Enescu unul dintre cele mai de valoare şi mai preţuite festivaluri din întreaga Europă. Cu siguranţă este printre primele cinci festivaluri de muzică de la nivel european.
-Sălile de spectacol rămîn o problemă în mai multe oraşe.
-Nici pentru Festivalul Enescu nu avem o sală corespunzătoare. Asta nu problema festivalului ci în general aşa este în Bucureşti. Îl organizăm la Sala Palatului pentru că are capacitate mai mare dar nici ca estetică şi nici ca acustică nu corespunde. Mă lupt de zece ani şi încă nimic.
-Cum vedeţi România peste 10 ani?
-Va fi mai bine. Cred în capacitatea intelectuală a oamenilor care trăiesc în ţara asta, în tineretul care îşi recîştigă încrederea în sine. Văd România peste 10 ani mai bine, permiteţi-mi acest optimism care sper că nu este utopic. Soarta fiecăruia nu depinde de o putere, de un partid, de un rege, de pun dictator, de un secretar de stat. Conştiinţa de sine creşte avînd libertatea şi posibilitatea ca să crească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu