Ce se va întîmpla cu Iașul?

     Pe zi ce trece Iașul arată mai ciudat. Șantierele par să nu mai dispară din peisaj pentru că lucrările merg foarte încet și nesigur. Arhitectura orașului e nedefinită și se construiește haotic și apar unele clădiri parcă peste noapte.

    Spațiul verde e din ce în ce mai puțin iar în locul lui apar fel de fel de clădiri ale nu știu  cui. Nimeni, indiferent de culoare politică și de poziția pe care o ocupă, nu se mai gîndește să avem un oraș curat, cu străzi bune, să strîngă maidanezii, să nu mai fie atîta praf și haos. E tot mai obositor să circuli prin oraș fie ca șofer, fie ca pieton. Aventura zilnică cu mijloacele de transport nu mă mai tentează și prefer să merg pe jos. Dar și mersul pe jos nu e chiar plăcut din cauza prafului. Îți trebuie o mască ca să nu respiri mizeria de pe străzile distruse de atîta timp.

   Mulți acuza municipalitatea de tot ce se întîmplă dar eu îi întreb ce face opoziția din Iași. Ce soluții au. Asta aștept ca locuitor al Iașului. De certuri și acuze între ei m-am săturat. Vreau să aflu că există cineva cu putere care poate și vrea să schimbe fața orașului, să devină civilizat. Certurile și bătaia de joc nu duc la ceva bun, la un viitor decent. Dar cui îi pasă de asta? Văd că nimănui. Cel puțin pînă acum. Promisiunile nu mai țin loc de fapte și nu le mai cred.

   Iașul era un oraș frumos și o altă față cînd eram mică și în loc să arate mai bine, arată tot mai rău. Ar fi cazul să fie create locuri de muncă, să avem spații verzi, să nu mai tăiem copacii printre care teii, un simbol al orașului. De ce atîta răutate, inconștiență, nepăsare? De parcă orașul i-ar sta în gît cuiva și prea să îl distrugă pînă la ultima cărămidă. Omul de rînd nu contează decît la alegeri iar în rest nu e băgat în seamă și i se rîde în nas.

    Mă uit la salcîmii japonezi care țin umbră doar cîinilor sau pisicilor pentru că un om nu poate beneficia de umbra lor. Mă uit la piatra cubică pe care nu poți merge cu un pantof cu toc pentru că nu e una lîngă alta. Trotuarele sunt denivelate iar în unele zone coșurile de gunoi nu există.

   Iașul pare orașul nimănui deși a adunat atîta istorie și cultură mulți ani. Puținele lucruri bune care se întîmplă îl țin la liman dar doar asta ne dorim? Nu vreau să cred că ne merităm soarta  și nu voi accepta asta. Comunitatea trebuie să se dezmorțească și să ia atitudine iar cei care au făcut-o deja să fie susținuși și nu blamați. Să fim mai uniți la bine, să ținem mult la ce e al nostru, să nu uităm de unde suntem și ce trebuie să facem pe viitor. Să nu ne fie rușine de rădăcini și nici că suntem ROMÂNI!