Mi se întîmplă adesea să mă uit la un
film și să visez cîteva secvențe. Nu
contează dacă este documentar sau artistic. Rămîn cu anumite imagini care în
timpul nopții mi se derulează în fața ochilor și parcă nu se mai termină.
Uneori sunt fazele mai dure, cu violență și alteori momentele vesele, finalul
fericit.
Fără să vreau împrumut expresii sau
atitudini de la personajele din filme și cînd îmi dau seama îmi vine să zîmbesc.
Într-un fel este interesant pentru că ai impresia că ești altă persoană deși
pentru foarte puțin timp. După aceea stau și mă gîndesc dacă ar fi mai bine sau
mai rău și iar îmi vine să rîd.
Unii joacă teatru toată viața că doar asta
știu, alții împrumută cîte ceva din
filme, de la personaje și li se poate pare oarecum bizar. Filmele romantice dau un aer
optimist și ai vrea ca viața să fie asemenea unui astfel de film. Dacă mă uit
numai la filme în care totul este roz simt că mi se amplică nemulțumirile, cred
că am mai multe defecte și mi se pare că tot mai multă lume este rea,
insensibilă.
Dacă la filmele romantice îmi place să mă
gîndesc și să spun “ce frumos e. Vreau și eu așa.”, la cele unde apare
violența și văd sînge și tot tacîmul spun “e doar un
film”. Pot spun un lucru- filmele nu îmi influențează viața dar uneori îmi dau de gîndit că trebuie să știu să
trăiesc și altfel decît ……..în prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu