marți, 3 ianuarie 2017

Ce m-a impresionat la Liceul Tehnologic Special Pavelcu

       Nici nu ne dăm seama cît de mult înseamnă să auzim, să vedem, să putem merge singuri, să nu avem nici un fel de obstacol locomotor. Poate că ar fi altfel dacă am ști să prețuim cu adevărat toate aceste lucruri pe care alții, din nefericire, nu le au.

       Anul trecut am reușit să ajung la Liceul Tehnologic Special Vasile Pavelcu din Iași. Am acceptat invitația a două persoane care fac parte din Fundația pentru Comunitate din Cluj al cărei director executiv este domnul Imre Andras cu care am avut plăcerea să colaborez de cîteva ori. Revenind la vizita la acest liceu pot spune că am rămas extrem de plăcut impresionată de dotări, de felul în care se lucrează cu elevii, de oamenii de-acolo. Căldura cu care am fost întîmpinați(care nu era de fațadă) și tot ce am văzut la liceu m-au determinat să revin, să mai aflu tot ce e de aflat.
     Liceul este bine structurat, cu clase dotate corespuzător pentru cei care învăță în acea unitate școlară, cu cabinete unde speciliștii liceului lucreză cu elevii sau ateliere care îi ajută să se dezvolte.
Detalii despre oferta educațională sau despre unde este situat acest liceu găsiți pe pagina de internet
http://vpavelcu.ro/, așa că nu are rost să le enumăr acum. Directorul Coca Vasiliu este extrem de răzbătătoare și se vede prin ceea ce există în Liceul Pavelcu.
    Ce m-a impresionat cel mai mult a fost un atelier unde se lucrează cu lutul și unde proiectul Sunetul lutului care este derulat împreună cu Fundația pentru Comunitate din Cluj și o altă asociație parteneră. La atelier, copii lucrau vase de tot felul sub atenta supraveghere a cadrelor didactice și așa cei mici se putea exterioriza sau puteau fi creativi fără ca cineva să le impună ceva.
    Bucuria copiilor era atît de mare cît a devenit imediat, molipsitoare și pentru noi cei care eram în vizită. Timpul petrecut în atelier a trecut foarte repede dar a fost atît de intens trăit încît la ieșire am simțit nevoia să îmi țin respirația după care să mă bucur de peisajul din jurul meu.
   Cred că fotografiile pe care le voi atașa vor putea completa ceea ce am încercat să scriu.