Este foarte uşor să stai într-un colţ şi să critici tot ce se întîmplă în jurul tău. Nici nu trebuie să ai o meserie sau să faci o facultate pentru a putea critica. Pentru mulţi este o obişnuiţă, alţii o fac din răutate sau din lipsă de ocupaţie sau mai sunt cazuri în care "ţi se pune pata pe cineva" şi apar comentarii.
Unii spun că sunt jurnalişti cu experienţă, cu pretenţii şi nici nu vor să audă că ei nu ar avea dreptate cînd spun ceva. Parcă îi văd la televizor, apărînd la diferite emisiuni şi stau picior peste picior şi făcînd afirmaţii de tot felul. Unora chiar le place "să apară pe sticlă" şi vorbesc minute în şir fără noimă. Mai au şi pretenţia să fie aprobaţi şi citaţi mai tîrziu de parcă ar fi descoperit un adevăr sau un lucru fabulos. Văd adesea astfel de oameni la emisiuni şi mă întreb de multe ori pînă unde duce ridicolul.
Mai există o categorie de aşa zişi jurnalişti care nu ies pe teren dar le ştiu pe toate şi dau lecţii celor care aleargă dintr-o parte în alta, de la o conferinţă la alta, de la ştire la alta. Ce uşor este să dictezi sau să ceri dar să nu cunoşti realitatea. Jenant dar des întîlnit. Oamenii aceştia au un cult al personalităţii exagerat.
Mai sunt şi situaţii în care nu există documentare suficientă sau superficială şi cînd adresezi o întrebare interlocutorului rişti să îţi rîdă în nas. Slavă Domnului că nu am fost într-o asemenea situaţie pentru că am grijă să nu fiu ridicolă. Dacă nu stăpînesc un subiect şi nu am avut timp să adun amănunte despre el, nu încerc să ies în faţă. Cred că aşa este cel mai bine. În plus un singur om nu poate să le ştie pe toate dar pot fi evitate situaţiile aiurea şi eu aşa prefer să procedez.
E greu să faci presă, să lucrezi în sistemul acesta dacă nu ai fler, nu îţi place să munceşti, să lupţi, să cauţi subiecte, să te documentezi, să stai mult în faţa calculatorului, să vorbeşti la telefon şi celelalte. Îţi trebuie răbdare, putere de muncă şi să asculţi cînd vorbeşti cu interlocutorii. Dacă cei mai mulţi jurnalişti ar lua în calcul măcar o parte din toate aceste aspecte, nu ar mai scrie presa străină că a scăzut calitatea actului jurnalistic din România şi nu ar mai apărea atîtea făcături.
Păcat. Sunt oameni talentaţi dar unii sunt marginalizaţi. Există materie primă care mai are nevoie de şlefuire şi de încurajare din toate punctele de vedere. Oameni capabili sunt în multe zone ale ţării dar au nevoie de sprijin şi încredere. Succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu