Evelina Cojocariu sau Lebăda albă de la Ateneul Tătăraşi

      Este joi şi mă aflu din nou în faţa calculatorului, cu blogul deschis, pregătită să postez un articol nou. Mă întrebam înainte de a deschide despre cine să scriu. Nu am respectat cuprinsul Fonotecii Excelenţei, aşa că voi alege copii după imaginile care îmi apar mai repede în minte.Uite aşa, m-am hotărit despre cine vă voi povesti astăzi-despre Evelina Cojocariu. Da, chiar despre micuţa balerină. Dimineaţă am văzut postări de-ale ei şi de aici mi-a venit ideea.

     Evelina este copilul care e imposibil să nu îţi placă. Este delicată, uşoară asemenea unui fulg, cu ochişorii care parcă rîd, frumos îmbrăcată şi veselă. Cînd începe să vorbească vei descoperi că ştie foarte bine ce vrea, munceşte mult, nu lipseşte de la orele de balet de la cercului doamnei profesor Simona Petrila de la Ateneul Tătăraşi.

     Micuţa balerină este mereu încurajată de mama ei care a educat-o foarte bine şi cu care se sfătuieşte mereu. Relaţa lor este deosebit de frumoasă şi observ că se completează minunat.
     Pentru mine, determinarea  Evelinei reprezintă un semn că se poate să îţi îndeplineşti visul atunci cînd îţi doreşti foarte tare.

     Îmi doresc să am ocazia să o văd pe mari scene din ţară şi din străinătate şi să îmi reamintesc deseori de prima noastră întîlnire de la Ateneul Tătăraşi. Mult succes, copil minunat!