Sunt tristă și dezamăgită. Nici nu știu cum să îți spun gîndurile în ordine. Parcă e mai complicat decît credeam. Anul 2012 a fost unul foarte ciudat, cu multe vești proaste, cu verdicte nedreptate și nu am putut să fac nimic. Nu mă simt vinovată pentru șuturile luate și chiar nu văd cum aș fi trebuit să procedez. După aproximativ 15 ani de muncă într-un domeniu, după mii de materiale realizate, după sute de contacte adunate, mă simt ca a nimănui. Nu pot să ies pe stradă și să strig în gura mare ce soartă aiurea și cîtă nedreptate și nici nu pot să povestesc tuturor ce mi se întîmplă. Nu vreau să mă plîng și să inspir milă. Departe de mine acest gînd. Vreau să găsesc acea soluție care să-mi ușureze situația.
În toți anii aceștia am crezut că am dovedit eficiență, loialitate, am ținut cont de etică și deotologie și nu am făcut rău nimănui. Nu mi-am pîrît colegii, nu m-am băgat în viața lor, nu am ascultat pe la colțuri și nu m-am răzbunat pe nimeni. Dar alții au făcut-o din invidie, ură, dorință de a face rău mereu.
Faptul că am vrut să muncesc corect, să învăț tot timpul, am luat premii, am urmat diferite cursuri și m-am implicat în diverse proiecte, se pare că nu a contat și nu m-am ales decît cu mulți dușmani.
În prag de Crăciun am primit o veste foarte rea și acum stau și mă gîndesc cum să fac să îmi fie mai bine. Nu îmi voi săpa colegii ca să mă ridic, nu voi face referate așa cum se practică, nu voi vorbi urît cu nimeni pentru că nu așa se procedează. Inima dă semne de oboseală și de neliniște și mă gîndeam că munca nu mai este deloc apreciată. Dacă muncești și vrei să ieși în evidență doar prin muncă, deranjează și ești dat la o parte.
Sunt absolut sigură că voi primi semnale că nu trebuia să spun nimic dar presa e liberă și am acest drept de a putea vorbi deschis. Nu cer ce nu mi se cuvine, nu stau cu mîna întînsă, vreau să fiu apreciată pentru ceea ce fac și ceea ce spun. Atît vreau pentru că muncesc deci merit.E cel mai trist Crăciun de foarte mulți ani și îmi va fi greu să mă găndesc la altceva decît la nedreptate și dispreț :(
Am citit cu mare tristete postarea. Dar nu cred ca oamenii vor aprecia just vreodata...fiecare le stie pe ale sale... dar binele si frumosul realizat raman, intra in istorie. Craciunul tot Craciun ramane, Raluca. Si mai cred ca in fata lui Dumnezeu, care vede toate, nimic nu e pierdut... Sarbatori mai cu bucurie iti doresc!
RăspundețiȘtergerePărinte, nu știu la ce să mă mai aștept. Crăciun fericit și multă sănătate.
RăspundețiȘtergere