Stau adesea și mă gîndesc ce am făcut pînă la vîrsta asta și dacă nu aș mai fi, ce ar rămîne în urmă. Da, îmi spun în gînd-ce și-ar aduce oamenii aminte de mine? am reușit să fac ceva, măcar puțin pentru cei din jur? Cred că ascultătorii, publicul, cei care mă cunosc, prietenii, rudele și în primul rînd, familia pot judeca.
N-aș vrea să fiu uitată repede și m-ar durea să nu se mai audă de mine. Nu mă consider o personalitate, o vedetă dar tare aș vrea să existe aprecieri după dispariția mea de pe lumea aceasta. Nu-mi doresc să mor dar viața este scurtă, poate prea scurtă și nu reușim să profităm de ceea ce mi se oferă.
Niciodată nu am fugit de muncă, nu mi-a fost rușine pentru că nu sunt într-o funcție de conducere. Mi-a plăcut întotdeauna ceea ce am făcut, am alergat după subiecte, am căutat mereu să găsesc informații noi, inedite, să le prezint repede dar să fie probate mai întîi. Am fost o persoană activă pe care servicul a ținut-o mereu în priză și mă bucur. Nu pot sta mult undeva și nici să nu fac nimic zile în șir. Sunt momente cînd vreau să lenevesc dar nu zile la rînd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu