Ce poate fi mai trist ca cineva sa nu te aprecieze pentru ceea ce esti.M-am saturat sa se dezgroape mortii,sa fie evidentiate greseli facute cu foarte multi ani in urma.E dureros si nedrept ca de fiecare data sa reprosam.E greu sa fii inteles si cind esti tinar ti se reproseaza ca tu nu stii sa faci nimic,nu ai experienta,nu vrei sa inveti etc.Nimeni nu s-a nascut perfect si sa le stie pe toate.Regret ca nu am calmul,cumpatarea si talentul bunicii mele care mi-a dat o educatie foarte buna.Sunt momente in viata cind nu ma mai pot abtine si rabufnesc.Atacurile celor din jur,tachinarea unora scot din mine ce e mai rau.Nu fac rau nimanui si sunt calma atit timp cit si celelalt este la fel.Bunatatea e gresit inteleasa si ma trezesc ca se fasesc si dintre aceia care profita si ma scurg energetic.
Totul are limita.Cel putin asa e la mine.Dar ce sa fac cu cei care nu au limita?Incerc sa nu urasc si sa port pica dar citeodata mi se pare inevitabil.E tot mai greu sa ii inteleg pe oameni.Ma straduiesc dar mai dau gres.
Ce ar fi viata fara greseli si probleme dar nici linistea nu trebuie sa lipseasca,nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu