O poveste emoționantă

      În prag  de Noul An nu pot să nu îmi aduc aminte de o poveste emoționată. Am prezentată în urmă cu două luni pe oradeiasi.ro. Sper ca 2013 să îi ajute pe cei care au nevoie de sprijin.
     Bogdan este elev în clasa a X a la Grupul Școlar de Turism din municipiul Iași. El își dorește să urmeze o facultate și să ajungă contabil. Un alt vis al lui Bogdan este să aibă familia sa. Povestea lui reprezintă o lecție de viață pentru multe persoane. La numai 16 ani a rămas fără singurul său spijin și de peste o lună, se află în grija tutorelui.
      La 16 ani ar trebui să fie vesel, mereu cu zîmbetul pe buze și plin de viață. Din cauza pierderii ființei celei mai dragi, bunica, Bogdan zîmbește mai rar. Asta nu îl împiedică să se gîndească la viitor și la planurile pe care le are.
     Facultatea ar vrea să o facă la Iași dar dacă ar fi posibilitatea, s-ar bucura să  obțină o bursă în străinătate. La Grupul Școlar de Turism a învățat pînă în clasa a VIII a, a dat examenele și după aceea s-a înființat profil, cel economic. Aici cunoaște profesorii, o parte dintre colegi și este mulțumit de școală.
     O familie care locuiește în aceeași scară cu Bogdan se ocupă de el după decesul bunicii lui. Această familie are 3 copii și îl cunosc pe Bogdan de la vîrsta de 5 ani, l-au îndrăgit foarte mult și s-au atașat de el încă de cînd era mic.
    Băiatul are un venit lunar de 132 de lei, mult prea puțin pe cînd ar fi nevoie numai dacă s-ar lua în calcul cheluielile apartamentului lăsat de bunica sa, de mîncare și ce ar mai avea nevoie să meargă la școală. Direcția de Asistență Comunitară poate să îi dea cadouri de sărbători dar suport finaciar nu este prevăzut în hotărîrile Consiliului Local. Deocamdată singurul sprijin rămîne familia vecină care îi este tutore iar Bogdan vrea să meargă mai departe pentru a-și împlini visul- să ajungă contabil și să aibă familia lui.

    La mulți ani, Bogdan! Numai bine și familiei tale adoptive!

La mulți ani!

             Mai sunt cîteva ore pînă cînd intrăm în noul an 2013. E luni, 31 decembrie și dimineață am avut senzația că este o zi ca oricare alta. Mai aveam puțin de lucru și nu trebiuia să uit de bilanțul de la sfîrșitul lunii. Timpul a trecut foarte repede și e aproape ora 15. Au trecut mult prea repede orele de parcă timpul e comprimat. Ce senzație ciudată-e gata și anul 2012.
             Într-un fel mă bucur că trece 2012 pentru că a fost cel mai nefast an din toată viața mea. În cîteva luni s-au schimbat atîtea lucruri. Nu vreau să mă mai gîndesc la ce a fost, doar la viitor. Am o listă cu ceea ce vreau să fac și mă voi orienta asupra fiecărui detaliu și voi fi mai optimistă. Da, asta vreau în primul rînd.

            Doar 9 ore și intrăm în 2013. Ce pot să îmi doresc-sănătate, putere, optimism, fericire, succes. La mulți ani tuturor, un 2013 după sufletele fiecăruia dintre voi!  La mulți ani!!!

Cine e interesat de burse în străinătate?

      Discutam cu o prietenă care lucrează  cu studenții și este interesată de burse în străinătate. Am găsit ceva și, cum sunt sigură că nu doar ea caută astfel de informații, voi scrie ce am aflat.
     Ambasada Franței și Institutul Francez din România lansează un apel la candidaturi pentru programele de Master 2 și Doctorat în co-tutelă. Candidații pot aplica pentru o bursă oferită de Guvernul Francez până pe 1 martie 2013.

   Mai apare menționat căr  programul masterat  le permite studenţilor înscriși la master să beneficieze de o bursă de 10 luni pentru a efectua anul 2 de master în Franţa.
   De asemenea, programul doctorat în co-tutelă acoperă 12 luni de mobilitate, repartizate pe durata a 2 sau 3 ani universitari consecutivi, având ca scop realizarea unei teze sub îndrumarea unui profesor universitar român şi a unui profesor universitar francez.
    Informații suplimentare puteți afla de pe site-ul  Amabasadei Franței din România. Spor în toate!

Ajutați-l pe Gabriel Ioan Costache!

       Îmi verificam adresele de e-mail și am găsit un anunț umanitar. M-am gîndit să-l postez, așa cum am mai făcut și cu altele. Scria așa-Gabriel Ioan Costache are 3 ani și 8 luni. A fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică şi se afla internat pentru tratament (protocolul medical BFM-ALL 2004) în secţia Oncologie Pediatrică a Institutului Clinic Fundeni.

      Vineri, 14 decembrie au ieșit ultimele teste medicale, făcute atât de către laboratorul Spitalulului Universitar de Urgență București, cât și de laboratorul Institutului Clinic Fundeni, care au confirmat diagnosticul inițial pus în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru copii Maria Sklodowska Curie.

      Viața lui Gabriel depinde acum de administrarea riguroasă a unui protocol medical complex, care să fie gestionat într-un sistem medical apt să susțină (inclusiv prin calitatea dotărilor și a medicației) efortul medicilor de a transforma o șansă în certitudine.

      În acest moment, părinţii lui Gabriel aşteaptă confirmarea acordului pentru transfer la una din clinicile de specialitate din Germania, Austria sau Italia.

      Lupta care se duce este însă contracronometru, deoarece Gabriel trebuie să plece la o clinică din străinătate, imediat ce prima etapă a tratamentului cu citostatice va fi încheiată.

       Părinții copilului, deși sunt angajați cu profesii decente în societatea românească (cadru didactic universitar, senior expert), nu au resursele care să le permită susținerea financiară a unui tratament cu șanse sigure de salvare, în străinătate.

Cum putem ajuta:

•   În calitate de persoană juridică, firma dumneavoastră are posibilitatea să redirecționeze din impozitul pe profit al companiei într-un cont umanitar deschis în acest scop.

•   De asemenea, persoanele care au posibilitatea să ofere o susținere morală și nu în ultimul rând financiară, pentru salvarea lui Gabriel, pot utiliza același cont umanitar.

•   În cazul în care nu se poate acorda un sprijin financiar, puteţi oferi un ajutor important prin distribuirea acestui email în cadrul reţelei dumneavoastră de prieteni.

•   Nu în ultimul rând, un gând bun şi o rugăciune pentru Gabriel vor reprezenta un ajutor deosebit de important şi bine primit.

Contul umanitar este deschis la BCR, sucursala World Trade Center:

IBAN   RO69RNCB0085081826160001 -  LEI

IBAN   RO42RNCB0085081826160002  -  EURO

 La depunerea donației, este necesar să se completeze: Titular cont: Ioan Iulian Costache, Explicație: tratament Gabriel Ioan Costache.

  Cum aș fi putut să nu postez și eu. Cine poate și vrea să ajute are coordonatele.

Viața lui Pi

        Am reușit să văd filmul Viața lui Pi. Am auzit că e interesant. Eu cred ce se mai spune sau țin cont de critici dar nu întotdeauna. Așa că pe lîngă problemele pe care trebuia să le rezolv, am găsit puțin timp pentru acest film. Nu îmi pare rău că l-am văzut, deci nu a fost pierdere de timp.
       De cîteva luni auzeam că în decembrie 2012 va apărea pe ecrane Viața lui Pi, ecranizarea lui Ang Lee după apreciatul roman omonim al canadianului Yann Martel.

       Povestea te prinde dacă îți plac romanele de aventuri. Așadar, în urma naufragiului unui transatlantic, adolescentul indian Pi Patel, fiul unui director de grădină zoologică, în curs de emigrare spre Canada, este singurul supravieţuitor, ajuns pe o barcă de salvare alături de o zebră, o hienă, un urangutan şi... un tigru de Bengal.

       Practic în film sunt şansele de supravieţuire ale lui Pi,viața lui în mijlocul oceanului pentru o perioadă de  timp. Cea mai mare parte a acțiune se petrece pe apă și sunt căutate modalități de a supraviețui cu ce era în barca pe care ajunsese. E interesant, spun că merită văzut și după aceea fiecare își face propria părere.

Prea multe cazuri de abuz. De ce?

      În dimineața astă mă gîndeam ce aș putea scrie. Mai am multe de spus, de povestit dar mi-au căzut ochii pe o informații care e un semnal de alarmă. Știrea spune așa- cazurile de abuz asupra copilului și cele de violență în familie au reprezentat 42,11% din cazurile sesizate în acest an la Telefonul Copilului. Asta spun cei care au făcut o statistică.

       Tot din statistici rezultă- cazurile de abuz sexual asupra copilului și de trafic de minori au înregistrat față de 2011, o creștere de 13,04% adică au fost înregistrate 156 de cazuri.

         De asemenea, în anul 2012 solicitările de consiliere psihologică în ceea ce privește starea accentuată de depresie a copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în altă țară sunt cu 24,17%.

         Săracii copi, ce viață.Cred că se simt singuri și au problem de comunicare, de adaptare iar toate aceste se accentuează dacă nimeni nu îi ajută să treacă peste ele.

          Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Buzău, Constanța, Ilfov, Iași etc. Nici nu vreau să mă gîndesc ce trebuie să fie în sufletul acelor micuți, cu ce trauma rămîn dacă nu sunt ajutați de mici și nu au familia alături. E un semnal de alarmă, unul dintre multe altele și autoritățile trebuie să îl ia în calcul, să se facă ceva.

Inundațiile și viața de jurnalist

         Mă gîndeam zilele acestea care ar fi cele mai palpitante momente din meseria de jurnalist. Pentru cei care nu mă cunosc, asta sunt la bază. Iubesc ceea ce fac și reprezintă foarte mult pentru mine. Mă întreba cineva zilele acestea care a fost cel mai greu moment din viața de jurnalist. Au fost multe. Imi amintesc de inundațiile din vara lui 2008, cînd am văzut oameni disperați care își strîngeau repede cîte ceva din case și plecau din fața puhoaielor. Apa venea repede și acoperea suprafețe mari de teren, inunda gospodării, îneca păsări. Prăpăd cît vedeai cu ochii. Aș fi vrut să fie doar un vis urît, nimic real. Mi se părea că sunt inutilă și mă durea sufletul că nu puteam să îi ajut pe acei oameni a căror agoniseală de-o viață se ducea pe apa sîmbetei.

       Îmi aminteam de jandarmii care îi ajutau pe săteni, cărau saci cu nisip ca să facă diguri iar munca lor devea în zadar pentru că apele învolburate treceau peste rîndurile de saci. Mă gîndeam atunci ce trebuie să fie în inimile celor care vedeau cum le ia apa totul și rămîn pe drumuri. Parcă nu vroiam să cred ce se întîmplă. Era prea mult pentru mine. De la o oră la alta apa înainta și eu relatam cum oamenii își adună lucrurile, cum jandarmii și cei care erau la inundații fac ce se poate.
      Vedeam animale fugind, lacrimi multe pe obrajii brăzdați de riduri adînci, mîini bătătorite ale unor țărani care au muncit atîția ani pentru familia lor.
       Nici rugăciunile nu îi mai putea feri de apele Siretului care înaintau foarte repede. Terenurile arabile erau ca niște lacuri imense iar culturile nu se mai vedeau. Doar apă atît era, peste tot.

      Mă uitam derutată și nu vroiam că cred că e real. Asta îmi spuneam de foarte multe ori. Îmi mai aduc aminte că aveam entorsă la un picior, parcă la dreptul și mă uitam la televizor și vedeam ce se întîmplă în anumite zone ale județului Iași. După ce s-a mai desumflat piciorul adică cam după 24 de ore, m-am pregătit să merg pe teren. Nu am putut să stau și să mă uit la televizor. Măcar atît puteam să fac, să spun care este realitatea din teren și să trag semnale de alarmă că sunt oameni disperați care au nevoie de ajutor.

      Nu am făcut mult dar nu am putut să dorm liniștită în patul meu de-acasă și alții să stea pe unde apucă. Acesta cred că este unul dintre cele mai triste momente din viața de jurnalist. Revin și cu alte momente!

Rugăciunea din noaptea de Revelion

       Luni, 31 decembrie,prin tradiţie, la Biserica Toma Cozma din Iaşi, de la ora 22.30, se va oficia Rugăciunea din noaptea de Revelion cu Acatistul Mântuitorului și Marea Rugăciune de Dezlegare de păcate pentru anul încheiat. Va fi asigurat un protocol pentru toţi cei prezenţi la Slujbă, marcându-se astfel trecerea dintre ani.

     “Mai mult ca oricând la trecerea dintre ani se cade a îţi aduce aminte de sufletul tău, întrucât cu fiecare an, mai facem câte un pas spre proslăvirea sufletului nostru. Pentru că iată, din perspectiva sufletului” – a declarat Părintele Paroh Mihai Mărgineanu, nu doar Anul Nou este o zi de trecere, fiecare zi este o sărbătoare a noastră şi trebuie să o serbăm în Domnul. Timpul pentru noi trebuie mereu sfinţit. Aceasta este chemarea noastră: să înţelegem din viaţa aceasta cum să ne sfinţim propriul timp.

Viața lui Michael Jackson e din nou răscolită

         Am fost fascinată mereu de muzica lui Michael Jackson. Acum sunt dezgustată să văd cum unii răscolesc ca să mai găsească cîte ceva despre el. După trei ani și cinci luni de al trecerea sa în neființă, unii caută peste tot ca să mai facă ceva bani de pe urma regelui pop. Este o fotografie din 2005 care apare pe carnetul de conducere. Da, întradevăr se vede foarte bine că a avut mai multe operații estetice pentru că asta a fost alegerea sa. Asta nu înseamnă ca în continuare, să fie puricată viața și tot ce i-a aparținut. Mi se pare lipsă de respect și de omenie. De fapt nu văd nici o umbră de omenie.
        Din păcate pentru rating, audiență și toatea astea, unii ar face orice. Ce să mai avem grijă la etică, la deontologie, la familie și toate acestea. Facem orice numai banii să iasă. Cam așa se observă.

        Bietul Michael. Mare artist dar un suflet de copil neîmplinit pe plan personal. Mare talent!

Rămîn fan Moga, voi ce credeați?

        S-a terminat cu emisiunea Vocea României pentru anul 2012. Cred că este singura seară cînd nu m-am uitat. Mă relaxează, îmi plac unele voci și sunt fan Moga-declarat. Îmi pare rău că nu a cîștigat Vizi. Am văzut comentariile și chiar de la început am încercat să fac abstracție de naționalitatea concurentului și m-am axat doar pe voce. Bineînțeles atît cît mă pricep sau mai bine spus cît îi place urechii mele. Au participat voci diferite și orgaliile antrenorilor au fost mari. La ediția din anul 2011, cei patru păreau mai prietenoși între ei iar acum în 2012 s-au mai ascuțit săbiile. Cam multe înțepături.
        Sunt mai multe motive pentru care îmi place Marius Moga. Pe lîngă munca sa pe care o apreciez, mi s-a părut mereu obiectiv cu concurenții lui și ai celorlalți, comportamentul său nu a lăsat de dorit, limbajul de bun simț și nu a lovit sub centură cum au făcut-o ceilalți trei antrenori.
       Caracterul omului spune multe și asta m-a determinat să îl apreciez pentru tot ce face. De aceea continui să rămîn fan Moga și să spun că îmi pare rău că nu a cîștigat concurentul său. Locul II nu e puțin dar din punctul meu de vedere merita locul I.
      Știu că unii vor spune că trebuia să țin cu Julie pentru că e din Iași dar eu așa am gîndit și nu vreau să mint. Cred că este pentru prima dată cînd nu țin cu un ieșean. Fiecare are dreptul să vadă lucrurile așa cum i se par mai bune. Alegerea mea rămîne Vizi și echipa Moga.

       Tare aș vrea să aflu din culise și să înțeleg dacă sunt și mizerii care se fac, așa cum se mai spune. Pînă aflu detalii, încerc să mai postez cîteva ceva că suntem deja pe 27 decembrie 2012 adică de Sfîntul Ștefan deci la mulți ani sărbătoriților acestei zile și sărbători fericite tuturor, un an mai bun!

D’ale Carnavalului....din nou la Iași

       Opera Națională Română Iași încheie anul 2012 cu premiera spectacolului D’ale Carnavalului, în regia maestrului Ioan Tugearu. Duminică, 30 decembrie 2012, de la ora 18.30, în Sala Mare a Teatrului Național Iași, va fi un spectacol inedit de balet în An Caragiale, spune conducerea Operei Româna Iași.
      Reprezentanții importantei instituții de cultură au precizat că Ioan Tugearu este un artist cu un palmares uluitor, răsplătit de două ori cu Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali, fost prim balerin al Operei Naţionale din Bucureşti şi fost director al Centrului Naţional al Dansului, iar din 2003, profesor la Universitatea de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea” din Bucureşti.
       De asemenea, Opera ieșeană va sărbători 55 de ani de la înființarea corpului de balet. Prețul unui bilet este de 30 de lei (stal), 50 de lei (loja), 20 de lei (balcon).

       Detalii citiți pe oradeiasi.ro.

Colinde, colinde, colinde în Ajunul Crăciunului

      Este Ajunul Crăciunului. În tradiția populară este sărbătoarea de sfârșit de an patronată de moș Ajun. Cine e acest moș, nimeni altul decît fratele geamăn cu moș Crăciun, deoarece seamănă între ei ca două picături de apă.

      Se mai spune că moș Ajun este cel care a poruncit să se dea flăcăilor colaci, să se umble cu colindatul și să li se dăruiască florinți de la părinți.

       Tradiția zice că Maica Domnului înainte de a naște a cerut ajutor lui moș Ajun, dar acesta, considerându-se prea sărac, a trimis-o către fratele său mai înstărit – moș Crăciun. Astfel Fecioara Maria a născut în staulul al cărui stăpân era moș Crăciun.

      O superstiție ne învață că în noaptea de Crăciun nu trebuie să deschidem ușa nimănui pentru că ne va zbura norocul din casă.

      Colindătorii vin și orașul răsună de tot felul de colinde. Crăciun fericit să aveți!