Mă uit în jur și văd schimbări care mă
deranjează vizual și sonor. Da, mă enervează tare și să vă spun și de ce se
întîmplă asta. Dispar uzine, fabrici, firme care aveau profit și unde lucrau
mii de oameni. Văd multă mizerie, de toate felurile dar cea mai deranjantă este
mizeria umană. Da, pe asta nu o mai suport și trebuie să se schimbe ceva. Tinerii
și oamenii cu dorința de a trăi într-un mediu civilizat și prosper ar fi bine
să se implice. Nu mai putem sta cu mîinile în sîn și să îi lăsăm pe alții să
lupte în locul nostru. Cu cît suntem mai mulți care dorim o schimbare majoră,
cu atît există șanse să avem parte de ea.
Știu că e mai simplu să privești de la
fereastră, cînd alții ies în stradă la proteste iar după aceea spui că le
susții cauza. Românul își atribuie ușor ceea ce a făcut altcineva. Mă refer la
cei lași și delăsători, cei cu spirit civic ar face contrariul.
România mea nu este plină de gunoaie, de
animale lăsate în stradă care devin agresive din cauza foamei și a frigului.
România mea nu e cu cerșetori cu mîna întinsă pe la un colt de bloc sau
ghemuiți în scări de bloc. România mea nu o e tara cu sute de mii de șomeri, cu
falimente peste falimente, cu un nivel de trai scăzut, cu oameni murind de
foame și de frig. România mea era un pol cu minți sclipitoare, apreciate pentru
inteligența lor și cu o viața bună. Dar multe dintre cele visate nu sunt în
realitate și mă întreb- unde este România mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu