Să vă spun cînd am înțeles că mi se pregătește ceva. Am ajuns la ora 16.50, la Casa de cultură a studenților pentru că evenimentul era anunțat pentru ora 17. La intrarea în sala mare, o domnișoară mă întreabă de unde sunt iar cînd îi spun numele aflu că am loc în primul rînd. Cînd ajung acolo, găsesc locul unde apărea numele meu și îmi las haina. Între timp mai vin persoane invitate, mai văd unii oamenii pe care nu îi văzusem de multă vreme și ne salutăm, zîmbim, vorbim puțin.
La ceva timp apare Maura și încep să mă simt mai bine pentru că aveam cu cine să vorbesc despre eveniment dar nu îmi dă amănunte adică nu aflu că voi urma să urc pe scenă. A trecut ceva timp pînă să realizez că va veni premiul și deci va trebui să vorbesc.
Pînă la mine, au fost 5 doamne premiate iar pentru fiecare a fost spună o poveste respectiv detalii despre activitatea lor. Cînd a urmat povestea mea, au apărut și emoțiile. Drumul spre scenă și după aceea pînă la microfon a fost mai lung decît se vedea iar invitatții din sală aplaudau.
A fost emoționant pentru că a venit pe neașteptate. Cum nimic nu este întîmplător în viață, după primirea premiului au sosit sute de mesaje și multe invitații la cafea sau la ceai.
Vreau să vă mulțumesc mult tuturor pentru încredere, pentru recunoaștere, pentru că vi se pare util, de bun agur munca mea, proiectele mele. Eu voi rămîne același om ca și pînă acum pentru că un premiu nu poate să mă determine să nu mai fiu cu picioarele pe pămînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu