De două zile primesc mesaje, mailuri, telefoane de la rude, prieteni, colegi, ascultători, surse. Ați ghicit au fost pentru ziua mea de naștere. Bineînțeles că la toți li se alătură părinții mei, cei care m-au sunat pe 28 februarie la ora 10 pentru că la acea oră m-am născut. Emoționant moment chiar dacă pe moment nimeni nu și-a dat seama.
În fiecare an nu am fost uitat de ziua mea dar în 2014 a fost peste așteptări. Am încercat să găsesc o explicație dar nu am reușit. Mă bucur și le mulțumesc încă o dată pentru urări, pentru gînduri, pentru toate gesturi. E impresionat să vezi cum curg mesajele pentru cuvintele într-o carte, să vezi cum sună telefoanele ca la o centrală telefonică. Chiar m-am simțit minunat.
Un singur lucru a lipsit ca totul să fie perfect- telefonul de la bunicii de la Strunga. Pînă în anul 2007, primeam telefon pe la ora 7 sau 8 și bunicul Costachi îmi transmitea urările din partea lui și a bunicii Ruxandra. După anul 2007 și pînă în 2012, bunicul a continuat să mă felicite de ziua mea de naștere. În 2013 a uitat pentru că se simțea rău și prin martie s-a stins și el și uite așa golul din suflet să mărit. I-am pierdut și nu voi mai primi telefoane de la doi bunici foarte dragi. De fapt, nu mai am nici un bunic care să mă felicite și e primul an cînd se întîmplă asta.
Revin la amintirile frumoase din ultimele două zile și apreciez mult faptul că mi-ați fost alături, voi prieteni reali sau virtuali și toți ceilalți. Va mulțumesc mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu