S-a terminat Campionatul European şi au fost multe meciuri pe care le-am urmărit. Microbul nu m-a lăsat să stau deoparte. Au fost partide spectaculoase sau unele ciudate de-a dreptul. Au fost ore de joc cu situaţii imprevizibile.
Naţionala României a fost jenantă şi aş putea spune că nu avea ce să caute acolo. A reuşit să fie printre cele mai slabe echipe prezente şi asta nu era nici o surpriză pentru mine.
Am rămas consecventa şi am avut aceleeaşi preferate de cîţiva ani, echipe pe care le urmăresc şi care îmi doream să ajungă cît mai mult sus. Am ţinut cu reprezentativele Portugaliei, Spania, Anglia, Italia.
În finala aveam impresia că doar Cristiano Ronaldo poate să cîştige. Iată că după accidentarea lui echipa a reuşit să lupte pînă în ultimul minut al prelungirilor. Asta se întimplă cînd conştientizezi cît de important e şi să îţi doreşti încit nimic să nu mai conteze.
După un abitraj deficitar, după faulturi repetate, după un Ronaldo la capătul puterilor şi cu ochii plini de lacrimi, echipa Portugalia a învins. A fost o partidă muncită 100%, cu un portar al Portugaliei care a apărat foarte bine, cu o apărare mobilizată pînă în ultimele secunde. Asta e adevarata Portugalie pe care toţi să şi-o amintească.
Bravo, Portugalia! Bravo Campioanei Europene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu