Situația internațională mă determină să analizez fiecare lucru pe care îl fac și să nu mai amîn nimic. Pe cît este posibil reușesc dar nu 100%. Dimineața mă gîndesc cum s-a ajuns la toate situațiile conflictuale, la expoziile, atentatele și haosul la nivelul Europei. La prima vedere poate părea simplu- este dorința de putere a unora, e neputința altora, e depășirea de situație a unor state.
Nimic din toate acestea nu e pentru prima dată în istorie și anumite lucruri se repetă. Marile puteri rămîn avide după acaparare, cei mici devin parcă mai mici și neputincioși.
Poveștile despre bătăliile cîștigate de Ștefan cel Mare, de Mihai Viteazul și de alții mi se par departe de ceea ce e acum în România. Pare că nu am evoluat prea mult, că cei care au preluat sau cîștigat puterea sunt într-o zonă de confort bună și nu reacționează la exterior.
Uita așa sunt români care cred ca nouă nu ni se poate întîmpla nimic rău sau alții care iau totul în rîs. La noi nu suntem în stare să avem autostrăzi, să avem spitale moderne, să avem școli cu dotările necesare etc, ce să mai spunem de pregătire pentru situații de urgențe.
Auzim adesea sintagma "Am fost luați pe nepregătite. " și trist e că așa suntem mereu și că cei care au ochii deschiși nu sunt băgați în seamă sau nu sunt considerați normali.
Sentimentul de lentoare e de peste 25 de ani și persistă fără probleme că doar noi suntem nemuritori sau vor veni vietăți de pe alte planete să ne trezească cîndva. În fiecare zi îmi spun că nu trebuie să îmi pierd speranța și că am avem o șansă să ne revenim dar nu pot să îmi dau seama cînd va fi acea zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu