Gabriela Lucia Bondor, de 13 ani, este mândria Centrului ieşean de plasament „Veniamin Costachi“, loc în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 3 şi 25 de ani.
Gabriela înlocuieşte cu optimism şi ambiţie îndepărtarea sa de
familia biologică. Deja olimpică la limba română, doreşte, atunci când
„va fi mare“să devină profesor de limba română şi ştie că nu va fi
suficient răsplătită pentru munca depusă. Cei din jur i-ar prevedea o
carieră cu totul diferită: ar fi un „manechin frumos“, un „designer de
succes“ sau un „psiholog cu mare răbdare“.
Adolescenta nu îşi învinovăţeşte mama pentru situaţia sa şi problemele unei familii dezorganizate.
„Mama e şomeră şi mă susţine cum poate.Ţin legătura cu ea, mă
sună des. Mă duc pe acasă. Aici la centru sunt din 2010, iar înainte am
stat cu mama la un centru pentru femei victime ale violenţei domestice,
din cauza fratelui meu. Acum sunt bine. Merg la Şcoala Otilia Cazimir şi
sunt prima din clasă, am participat la olimpiade de limba română şi am
luat premii. De trei ani merg şi este uşor pentru că este scris, la oral
am emoţii. Am vorbit şi despre droguri la licee, am predat despre
ele”, a spus Gabriela Lucia Bondor.
Viaţa în centru a maturizat-o şi se simte diferit faţă de ceilalţi.
Îşi organizează colegii atunci când vine vorba de curăţenie sau ordonare
băncilor. Nu obişnuieşte să guste glumele lor, tocmai pentru viaţa a
schimbat-o prea repede.
“Te schimbi cînd începi să conştientizezi că ajungi la 18 ani şi
nu mai are cine să te ajute. Relaţia cu mama nu este diferită de cînd am
venit la centru. Vorbim des, mergem la cumpărături. Colegii de la
şcoală ştiu că stau în centru şi nu am probleme. Mă simt favorizată de
profesori, deoarece sunt mai matură şi ei au mai multă încredere în
mine, mă consideră mai serioasă”,a mai spus Gabriela.
Povestea ei de viaţă este impresionantă şi fetiţa reuşeşte să treacă
peste obstacole cu fruntea sus. Este prima pe toate listele pentru
tabere şi a ajuns la mare, la munte, nu a ratat nici o ocazie. Pentru
prima dată a mers la mare în clasa a II a, la Costineşti, a fost cu
mama.
“La liceu vreau să merg la Cuza şi îmi calculez şi media. Este o
fată care stă în centru şi a studiat acolo. Vreau la filologie. Dacă nu
merg la Cuza, atunci poate la Cantemir. La filologie oricum, pentru că
la matematică nu mă prea pricep. La facultate nu ştiu încă şi nici nu
ştiu dacă voi pleca din ţară. Mă mai gîndesc la asta”, a menţionat
Gabriela.
La Centru, sâmbăta este zi de curăţenie generală, de făcut mîncare,
dar şi teme. Viaţa decurge în rest normal: iese cu fetele în oraş. Ieri
aştepta nerăbdătoare să îl vadă pe Alex Velea în concer.
Camera o împarte cu şase colege pe care le apreciază ca bune
camarade, neînţelegerile apărând doar în ton cu vârsta. E mulţumită că
legătura cu mama rămîne trainică, deşi a fost nevoită să stea la Centru
tocmai pentru un viitor mai bun.
Tinerii sunt ajutaţi de personalul instituţiei, adeseori, şi după ce
sunt nevoiţi să părăsească acest loc. Unii, mai norocoşi, reuşesc să îşi
ia singuri zborul, alţii aşteaptă mereu un imbold, obişnuiţi fiind ca
cineva să facă totul pentru ei. Scopul lor e unul firesc: să îşi
găsească un loc de muncă şi să ia viaţa în propriile mîini.
:) Raluca, ştiai că e bursierul Fundaţiei Comunitare Iaşi? Mulţumim echipei Xvic pentru generoziatate şi dorinţa de a o susţine!
RăspundețiȘtergereNu stiam dar ma bucur.
RăspundețiȘtergere