Iaşul, trecut şi prezent

          Mă gîndeam că eram în clasa a V-a cînd Iaşul mi se părea un oraş mare, cu multe fabrici şi clădiri în care lucram mulţi oameni. Îmi amintesc cum am fost la un unchi de-al meu la Tehnoton şi mă uitam mirată la ceea ce vedeam acolo. Erau mulţi oameni şi aparate de tot felul. A fost prima şi ultima dată cînd am călcat la Tehnoton. Ca jurnalist, nu am avut ocazia şi amintirile sunt parcă prea puţine pentru un tablou mai mare.
         Ce a însemnat Iaşul în gimnaziu, liceu şi în facultate pentru mine? Un oraş cu un potenţial mare. Îl vedeam întotdeauna pe zone mari. Copoul era plin de forfota elevilor şi a studenţilor deci era zona studenţească. La fel era şi zona Tudor Vladimirescu. După Podu Roş şi Tudor vedeam zona industrială cu hale, muncitorii care lucrau la maşini imense şi totul se derula mult prea repede pentru mine.
         De Tătăraşi mă leagă primii ani de şcoală la Iaşi respectiv Şcoala nr 22 cunoscută acum B.P.Hasdeu. Prin clasa a V-a nu ştiam să explorez oraşul cum ar putea-o face cei de acum. Oricum nu ştiu ce ar mai avea de văzut din ce am reuşit eu atunci să observ.
         După atîţia ani adică peste 25, din oraşul visuriilor mele nu a rămas prea mult. Zona industrială care mă fascina, nu mai e deloc la fel. Au dispărut încet-încet societăţi precum Nicolina, Fortus sau Fabrica de ulei Unirea, Tehnoton, Coca Cola, Tepro. Economic suntem la piciorul broaştei. Educaţional văd că sunt vîrfuri care ne menţin undeva acolo, sus. Olimpicii cu rezultatele lor şi toţi cei care iau premii pe la diferite concursuri mai reuşesc să ne facă mîndri.
        Cultural-avem spectacole unde publicul umple sălile în ciuda crizei şi asta arată că ieşenii au nevoie de acte culturale. Cinematografic-regizorul Cristian Mungiu şi cîteva actriţe aduc premii, fac filme şi roluri bune şi se aude despre Iaşi la pozitiv.
       Ce înseamnă acum Iaşul pentru mine- Palatul Culturii, teiul lui Mihai Eminescu, Muzeul Unirii şi toate edificiile culturale pe care le are dar şi Universitatea Al. I.Cuza acolo unde am studiat şi unde am avut profesori extraordinari de la care am avut multe de învăţat şi poate că nu întotdeauna am făcut-o.
      Anii au trecut şi mi-e greu să cred că multe nu mai sunt în oraş şi am rămas cu amintirile care nu se şterg din minte şi nici nu aş vrea pentru că altfel cum aş mai putea trăi?