Olimpica de la Centrul de plasament

       Gabriela Lucia Bondor, de 13 ani, este mândria Centrului ieşean de plasament „Veniamin Costachi“, loc în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 3 şi 25 de ani.
       Gabriela înlocuieşte cu optimism şi ambiţie îndepărtarea sa de familia biologică. Deja olimpică la limba română, doreşte, atunci când „va fi mare“să devină profesor de limba română şi ştie că nu va fi suficient răsplătită pentru munca depusă. Cei din jur i-ar prevedea o carieră cu totul diferită: ar fi un „manechin frumos“, un „designer de succes“ sau un „psiholog cu mare răbdare“.

     Adolescenta nu îşi învinovăţeşte mama pentru situaţia sa şi problemele unei familii dezorganizate.
„Mama e şomeră şi mă susţine cum poate.Ţin legătura cu ea, mă sună des. Mă duc pe acasă. Aici la centru sunt din 2010, iar înainte am stat cu mama la un centru pentru femei victime ale violenţei domestice, din cauza fratelui meu. Acum sunt bine. Merg la Şcoala Otilia Cazimir şi sunt prima din clasă, am participat la olimpiade de limba română şi am luat premii. De trei ani merg şi este uşor pentru că este scris, la oral am emoţii. Am vorbit  şi despre droguri la licee, am predat despre ele”, a spus Gabriela Lucia Bondor.
     Viaţa în centru a maturizat-o şi se simte diferit faţă de ceilalţi. Îşi organizează colegii atunci când vine vorba de curăţenie sau ordonare băncilor. Nu obişnuieşte să guste glumele lor, tocmai pentru viaţa a schimbat-o prea repede.
   “Te schimbi cînd începi să conştientizezi că ajungi la 18 ani şi nu mai are cine să te ajute. Relaţia cu mama nu este diferită de cînd am venit la centru. Vorbim des, mergem la cumpărături. Colegii de la şcoală ştiu că stau în centru şi nu am probleme. Mă simt favorizată de profesori, deoarece sunt mai matură şi ei au mai multă încredere în mine, mă consideră mai serioasă”,a mai spus Gabriela.
    Povestea ei de viaţă este impresionantă şi fetiţa reuşeşte să treacă peste obstacole cu fruntea sus. Este prima pe toate listele pentru tabere şi a ajuns la mare, la munte, nu a ratat nici o ocazie. Pentru prima dată a mers la mare în clasa a II a, la Costineşti, a fost cu mama.
   “La liceu vreau să merg la Cuza şi îmi calculez şi media. Este o fată care stă în centru şi a studiat acolo. Vreau la filologie. Dacă nu merg la Cuza, atunci poate la Cantemir. La filologie oricum, pentru că la matematică nu mă prea pricep. La facultate nu ştiu încă şi nici nu ştiu dacă voi pleca din ţară. Mă mai gîndesc la asta”, a menţionat Gabriela.
    La Centru, sâmbăta este zi de curăţenie generală, de făcut mîncare, dar şi teme. Viaţa decurge în rest normal: iese cu fetele în oraş. Ieri aştepta nerăbdătoare să îl vadă pe Alex Velea în concer.
Camera o împarte cu şase colege pe care le apreciază ca bune camarade, neînţelegerile apărând doar în ton cu vârsta. E mulţumită că legătura cu mama rămîne trainică, deşi a fost nevoită să stea la Centru tocmai pentru un viitor mai bun.
     Tinerii sunt ajutaţi de personalul instituţiei, adeseori, şi după ce sunt nevoiţi să părăsească acest loc. Unii, mai norocoşi, reuşesc să îşi ia singuri zborul, alţii aşteaptă mereu un imbold, obişnuiţi fiind ca cineva să facă totul pentru ei. Scopul lor e unul firesc: să îşi găsească un loc de muncă şi să ia viaţa în propriile mîini.

Iași Beauty și AKCENT

        La început de primăvară, IULIUS MALL a pregătit pentru clienţii săi evenimente care celebrează frumuseţea şi feminitatea. Vineri, în prima zi din luna martie, la IULIUS MALL  alegem cea mai frumoasă fată din oraş, în cadrul primei ediţii a concursului „Iaşi Beauty”. Competiţia va începe la ora 18.00, la Cafe Blanc, etaj 1, iar un cadou în plus oferit de IULIUS MALL , în special doamnelor şi domnişoarelor din public, va fi îndrăgita trupă AKCENT.

       Pentru râvnitul titlu de „Iaşi Beauty” şi premiul în valoare de 500 de euro vor concura 12 participante, care vor defila pe podium cu cele mai rafinate ţinuţe şi accesorii ale brandurilor din IULIUS MALL. Concurentele vor prezenta ţinute casual oferite de magazinul Be You, rochii de seară de la NICHI Cristina Nichita, costume de baie de la Jolidon, iar machiajul va fi realizat de The MakeUp Shop. Domnişoarele vor trebui să convingă juriul prin frumuseţea şi isteţimea lor, demonstrate prin trei probe: prezentare, cultură generală şi discurs. Splendida coroniţă pentru titlul de „Iaşi Beauty” va fi oferită de magazinul DeGeorgia din IULIUS MALL, fiind creată din argint şi bătută cu pietre preţioase. Pe lângă marele premiu, tinerele vor primi şi alte cadouri, constând în tratamente estetice, excursii, echipamente IT, produse cosmetice şi ţinute vestimentare.

     În primele zece zile ale lunii martie, IULIUS MALL sărbătoreşte femeia, evenimentele organizate în cadrul campaniei „Oglindă, oglinjoară, cine este cea mai premiată din ţară?” fiind dedicate doamnelor. De pe 1 martie până pe 10 martie, IULIUS MALL îşi va răsfăţa zilnic clientele cu sesiuni de cumpărături în valoare de 1.000 de lei. În plus, în fiecare zi, primii 100 de clienţi care fac cumpărături în valoare de minimum 100 de lei vor primi un premiu pe loc.

     În perioada 5-7 martie, mămicile vor fi în centrul atenţiei, când IULIUS MALL va găzdui cele mai frumoase serbări organizate de grădiniţele din Iaşi. Parterul mall-ului, zona Carrefour Market, va răsuna de veselie, copiii punând în scenă, pentru mămici, emoţionante momente de muzică şi dans. În plus, părinţii şi princhindeii se pot poza în foto corner-ul tematic, fotografiile fiind oferite pe loc, gratuit. Și pe 8 martie, la ora 17.00, cei mici şi mămicile lor vor avea parte de o nouă surpriză: „Cenuşăreasa”, un spectacol aparte de teatru şi dans.

O ieşeancă a fost acceptată cu bursă în Germania pentru a studia medicina

         Ina Maria Mitu este singura ieşeancă care a fost acceptată cu bursă în Germania pentru a studia medicina din cei cinci selectaţi la nivelul ţării. Ina a terminat cursurile Colegiului Naţional din Iaşi şi a obţinut la examenul de Bacalureat media 9.70, iar visul ei este să devină medic. De altfel, vrea să continue tradiţia familiei, ambii părinţi lucrând în sistemul medical. Tatăl este cunoscutul medic cardiolog Florin Mitu de la Spitalul de Recuperare.
     Pentru Ina Maria Mitu, examenul de Bacalaureat nu a fost o piatră de încercare, dar spune că a muncit destul mult pentru a obţine note mari. A dat probe la limba română, matematică şi chimie. La ultima dintre ele spune că subiectele au fost mai dificile decât ceea ce s-a predat la clasă, dar asta nu a împiedicat-o să ia nota 10.

    „Îmi place medicina şi am crescut în mediul acesta şi a venit în mod natural. Am fost fascinată întotdeauna de ce au făcut părinţii mei. Sper că voi ajunge la fel de bună ca ei. Am început să învăţ constant de la începutul anului şcolar tocmai pentru a asimila cît mai bine”, a declarat în exclusivitate pentru Ora de Iaşi, Ina Maria Mitu.
     La Colegiul Naţional a studiat limba germană cîte patru ore pe săptămînă. Cîte două ore au fost predate de un lector german şi asta a contribuit mult la învăţarea limbii.
   „Am dat un examen de limba germană împreună cu alţi colegi ai mei. Cei care aveau rezultate foarte bune am participat la un concurs de burse, iar eu am primit o bursă de studiu în Germania. Sunt singura din Iaşi. Bursa este pentru plata studiilor şi pentru cazare. Dacă am note foarte mari la bacalaureat, am şanse mari să ajung acolo, la universitate. Sunt 50 de burse de toate şi doar 5 români. Sunt norocoşi”, spune Ina Mitu.
      Pentru tânăra absolventă de liceu, învăţarea limbii germane a fost, la început, ca un hobby, care s-a dovedit vital acum. Ina este pasionată de limbile străine şi pentru că studiase deja franceza şi engleza, iar germana a însemnat o schimbare de registru.
      Ina Maria Mitu a absolvit cursurile în cadrul unei clase de matematică-informatică, cu un colectiv ambiţios şi cu medii mari, lucru care a motivat-o în permanenţă. Acum, drumul ei continuă cu medicină, că tot este o trăsătură comună în familia Mitu.

Ce poate ajunge pe mesele europenilor?

        A fost finalizat proiectul de dezvoltare economică care a fost derulat de World Vision, în perioada octombrie 2007-septembrie 2012. Acest proiect a vizat agricultori din comunele Aroneanu, Cepleniţa, Costuleni, Golăieşti, Vlădeni din judeţul Iaşi. Coordonatorul zonal al World Vision, Magda Cămănaru spune că proiectul a venit ca o necesitate în urma aderării României la Uniunea Europeană. Prin proiect, peste 400 de fermieri au reuşit să atragă fonduri europene.
      Partea de dezvoltare rurală şi investiţiile erau necesare pentru modernizarea satelor româneşti. Banii au fost disponibili dar pentru a ajunge în buzunarele agricultorilor a fost nevoie de a fi redactate proiecte, strînse documentele necesare pentru a se putea întocmi dosarele pentru atragerea fondurilor europene.
După cei 5 ani, timp în care s-a derulat proiectul de dezvoltare rurală, peste 400 de fermieri au fost sprijiniţi şi li s-a oferit consultanţă pentru accesarea banilor.
     “Accesarea s-a făcut prin măsurile 1.4.1. şi 1.1.2. Sunt peste 1, 3 milioane de euro care vor fi atraşi pînă în anul 2013 cînd se va încheia prima schemă de finanţare. Fermierii sunt din comunele Aroneanu, Cepleniţa, Costuleni, Golăieşti, Vlădeni.”, spune Magda Cămănaru, coordonator zonal World Vision România.

    Domnia Sa menţionează că în urma proiectului se pot vedea 200 de fermieri care au participat la cursuri în domeniul agricol, cu atestate eliberate de ministerul muncii. Unii au fost formaţi în calitate de producători şi au un certificat iar acum îşi pot vinde produsele. O altă consecinţă a proiectului de dezvolatare economică se pot vedea 9 asociaţii agricole care au fost înfiinţate în cele 5 comune ale judeţului Iaşi şi care au produse tradiţionale atestate.
    “Ca produse tradiţionale amintim gemul, dulceaţa, compotul de Hiliţa sunt atestate şi participă la tîrgurile de profil, la expoziţii. Cei de la Hiliţa pimesc comenzi, au un centru de procesare a fructelor care a fost înfîînţat prin bani accesaţi. În curs de atestare mai sunt produsele din comuna Vlădeni-zacusca de vinete, de fasole, gemul de prune ş.a.”, menţionează coordonatorul zonal World Vision România.
    Magda Cămănaru mai spune că în comuna Golăieşte se intenţionează să fie înfiinţat un centru de procesare a legumelor. Asociaţiile agricole se vor ocupa de acest aspect, supervizate de World Vision România.

Posibilitățile financiare reduse nu-l împiedică să-și vadă visul devenind realitate

         Bogdan este elev în clasa a X a la Grupul Școlar de Turism din municipiul Iași. El își dorește să urmeze o facultate și să ajungă contabil. Un alt vis al lui Bogdan este să aibă familia sa. Povestea lui reprezintă o lecție de viață pentru multe persoane. La numai 16 ani a rămas fără singurul său spijin și de peste o lună, se află în grija tutorelui.
        La 16 ani ar trebui să fie vesel, mereu cu zîmbetul pe buze și plin de viață. Din cauza pierderii ființei celei mai dragi, bunica, Bogdan zîmbește mai rar. Asta nu îl împiedică să se gîndească la viitor și la planurile pe care le are.

     “Îmi place la școală, colectivul este foarte bun, colegii sunt de treabă. După ce termin liceul, vreau să fac o facultate, un master, să îmi găsesc un serviciu. Aș vrea să merg la FEEA și după aceea să devin contabil. Asta îmi place.”, a spus Bogdan.
       Facultatea ar vrea să o facă la Iași dar dacă ar fi posibilitatea, s-ar bucura să  obțină o bursă în străinătate. La Grupul Școlar de Turism a învățat pînă în clasa a VIII a, a dat examenele și după aceea s-a înființat profil, cel economic. Aici cunoaște profesorii, o parte dintre colegi și este mulțumit de școală.
    „Pînă la vîrsta asta m-a crescut bunica mea. Ea a avut grijă de mine de la vîrsta de 3 luni. Mi-a oferit o educație foarte bună. După bunica care a decedat luna trecută, mă ajută o familie de vecini care sunt tutorii mei legali. Ei mă înțeleg, mă ajută și mă sprijină ca să finalizez liceului și să merg mai departe.”, mai explică Bogdan.
      Îi place matematica iar pînă în clasa a VIII a s-a dus la olimpiade și a obținut punctajele bune. De acum încolo vrea să se îndrepte spre tot ce este legat de meseria de contabil, ceea ce își dorește să devină pe viitor.
      O familie care locuiește în aceeași scară cu Bogdan se ocupă de el după decesul bunicii lui. Această familie are 3 copii și îl cunosc pe Bogdan de la vîrsta de 5 ani, l-au îndrăgit foarte mult și s-au atașat de el încă de cînd era mic.
    “Bogdan ne vizita des și înainte de a nu mai fi bunica lui. De mai multe ori, eram solicitați de doamna să îl ajutăm la lecții. Mă ocupam ori eu ori fiica mea. Crescînd sub ochii noștrii, s-a apropiat de noi. Cînd a murit bunica, ne-am gîndit să devenim tutorii lui. Bunica a trecut apartamentul pe numele lui și el stă cînd la el, cînd la noi, unde vrea el. Îl ajutăm cum putem și îl vom sprijini în continuare. ”, a precizat tutorele lui Bogdan, Pricop Costache.
      Acesta spune despre băiat că este un copil ascultător și foarte bine crescut. Familia care are grijă de Bogdan are trei copii de 36, 32 și 23 de ani. Mezinul familiei a devenit Bogdan care are 16 ani.
    “Noi îl vom sprijini să facă o facultate, să își găsească serviciu, să ajungă contabil. Îl spijinim cum putem și cît putem. Acum că vine sezonul rece o să fie de plătit cheltuielile de întreținere, o să fie nevoie de o gheată, de o haină groasă. O să vedem noi cum o să rezolvăm. O să adunăm familia și o să punem mînă de la mînă. Ne ajutăm între noi.”, mai menționează cu optimism tutorele lui Bogdan, Pricop Costache.
      Băiatul are un venit lunar de 132 de lei, mult prea puțin pe cînd ar fi nevoie numai dacă s-ar lua în calcul cheluielile apartamentului lăsat de bunica sa, de mîncare și ce ar mai avea nevoie să meargă la școală. Direcția de Asistență Comunitară poate să îi dea cadouri de sărbători dar suport finaciar nu este prevăzut în hotărîrile Consiliului Local. Deocamdată singurul sprijin rămîne familia vecină care îi este tutore iar Bogdan vrea să meargă mai departe pentru a-și împlini visul- să ajungă contabil și să aibă familia lui.

Căutarea zilei- tei

         Chiar dacă proteste nu mai sunt iar teii de pe bulevardul Ștefan cel Mare au fost tăiați, observ că mai sunt persoane care dau căutare sintagma "tăiere teii" și ajung pe blogul meu. Ce pot înțelege din asta-fie că unii vor să afle ce noutăți mai sunt legate de teii din Iași, fie unii au descoperit acum blogul meu și se mai uită cînd și cînd, fie sunt cititori fideli și "îmi verifică vigilența". Toate motivele sunt ok atîta timp cît ajung pe blog.

                                                           (foto din arhiva personală)
         Nu scriu pentru mine așa că aștept feed back, comentarii pro și contra vis-a-vis de ceea ce postez. Dacă limbajul e civilizat va fi acceptat orice comentariu. Nu suntem toți la fel, deci nici părerile nu pot fi identice iar comunicarea și schimbul de idei este benefic. Eu așa consider.
         Ce mă deranjează cel mai mult nu este faptul că autoritățile, cei care au tăiat nu au luat în calcul ceea ce am scris sau ce am semnalat, mă deranjează că tăierile au fost făcute ca un moft. Probabil că cei care au tăiat nici nu s-au sinchisit să ia în calcul protestele sau reacțiile de pe rețelele de socializare.
         Așa că vă aștept reacțiile la textele postate și nu uitați să nu treacă o zi, fără citiți brenddeiasi.blogspot.com!

Argo, cel mai bun film

        

          Filmul Argo a primit trei premii la Oscar. Mă bucur pentru că mi-a plăcut foarte mult. Ideea peliculei e captivantă iar Ben Affleck a jucat foarte bine. Secvenţele se succed într-un ritm alert. Acţiunea filmului te ţine cu sufletul la gură.

         E genul de film pe care nu îl uiţi uşor, te prinde foarte repede şi îl recomanzi cu plăcere şi altora.  Ca regizor, Ben Affeck a fost incredibil  şi tabloul a devenit complet prin rolul interpretat. A fost doi în una şi i-a ieşit foarte bine.

       Ben i-a învins pe  grei precum Steven Spelberg cu Lincoln, Quentin Tantin cu Django Unchained,  Ang Lee cu Viaţa lui Pi. Da, a reuşit să detroneze pelicula Lincoln şi a luat premii importante.

       Pe de altă parte am aflat că Iranul va subvenţiona un film despre criza ostaticilor americani din 1979, ca reacţie la "viziunea deformată" prezentată în "Argo", lungmetrajul regizat de Ben Affleck, ce a fost recompensat duminică seară la Los Angeles cu două Globuri de Aur.

       Nu are rost să vă dau detalii despre acţiunea filmului. Vă recomand să vă faceţi timp şi să îl vedeţi pentru că merită.

Hanul Trei Sarmale...în paragină

      

       Astăzi am trecut prin fața Hanului Trei Sarmale și nimic din înfăţişarea de acum a Hanului Trei Sarmale nu indică perioada sa de glorie. De ceva vreme are şi pagină pe Facebook iar 50 de persoane au dat şi LIKE. Scrie doar atît: „În sfîrşit, după 61 de ani (1948-2009), cel mai vestit han turistic din municipiul Iaşi, aflat de-a lungul Şoselei Bucium, revine in proprietatea Familiei Luca. În 1948, Dumitru Luca a făcut pe nedrept cîţiva ani de închisoare”.
      După 1989, urmaşii lui Dumitru Luca au deschis procese pentru recuperarea imobilului. Luca a fost de altfel ultimul proprietar al hanului înainte ca statul să îl ia în patrimoniul său.
Abia în anul 2003 Curtea de Apel Iaşi a luat decizia ca hanul şi o suprafaţă de 2.000 metri pătraţi să revină urmaşilor lui Dumitru Luca.
     Astăzi hanul este în paragină şi pare că s-a şi uitat de existenţa hanului ce datează din secolul al XVII-lea.
Cladirea respecta arhitectura tradiţională românească, iar interiorul era amenajat în stil rustic, ţărănesc, cu ţesături, ştergare şi feţe de masă moldoveneşti.
     Parterul hanului se constituia dintr-o braserie cu 60 de locuri, iar la etaj mai era un alt salon unde orchestra întreţinea atmosfera cu muzică moldovenească. Salonul se continua cu o terasă cu stuf, amenajată cu exponate specifice ţărăneşti.

Mizerie și ciori

      Astăzi am fost sunată de o prietenă ca să ne întîlnim la o cafea și să mai povestim. Am răspuns afirmativ și ea a ales să mergem la Palas. Nu sunt fan dar pentru că se organizează fel de fel de evenimente ajung pe-acolo. Cît privește partea de cumpărături pot spune că nu sunt dependentă de magazinele respective.

      Domnișoara care m-a sunat a întîrziat aproximativ 50 de minute așa că am profitat de ocazie și m-am plimbat prin fața Palatului Culturii. Nu vă închipuiți că totul e frumos, curațenie și să îi placă ochiului. Ce am găsit afară, în zona clădirii unde apre scris mare Rezidențial și ține de Palas, trotuarul e spart și se circulă cam gre. Ai toate șansele să calci strîmb sau în gropi. Puțin mai în față e Biserica Sf Nicolae Domnesc cu parcul său iar pe trotuare e mizerie, fel de fel de resturi de mîncare sau ce-o mai fi nu au fost puse în coșurile de gunoi ci pe unde s-a nimerit. Cîteva ciori flămînde căutam pe jos și cioguleau printre hîrtiile de pe trotuare. Unii au băut cafea iar paharele au fost aruncate în așa numitul gard viu.

     Uite așa apar gunoaie în fața Biserii Sf Nicolae Domnesc, vis-a-vis de Casa Dosoftei și pe lîngă Palatul Culturii. Acesta din urmă nu este terminat, e acoperit de pînze pe o mare parte din clădire, asfatul din fața sau din lateral e spart, mașinile sunt parcate aiurea, parcul din față e lăsat în paragină și un munte de zăpadă tronează în partea strîngă cum mergi spre marele ansamblu urbanistic.

     O bătaie de joc mai mare nu am văzut și de la o zi la alta zona respectivă arată mai rău. Autoritățile sunt nepăsătoare, unii ieșeni sunt necivilizați și lasă gunoaie și tot așa. În loc să se schimbe în bine, se schimbă în rău. Jale, jale, jale!

Iașul văzut dintre gropi

      Zilnic nu pot să mă gîndesc la cum arată Iașul. Merg pe străzi, intru în contact cu diverși oameni, privesc spre ceea ce mă înconjoară. Ies din casă și trebuie să mă gîndesc care ar fi cel mai bun traseu pentru că să pot merge fără să îmi rup picioarele, să îmi stric încălțămintea sau să mă murdăresc de noroi.

     Am avut ocazia să văd multe țări și nicăieri nu am găsit o tehnică de asfaltare ca la Iași. Se lucrează asemenea mitului meșterului Manole- ziua se clădește ceva iar noapte se surpă.

     Nu poți să ai o cizmă cu toc pentru că e jale de mers pe trotuarele denivelate, cu gropi, cu pietriș și toate celelalte. Merg încet de parcă acum aș învăța și asta ca să nu ajung fără flecuri la papuci și plină de noroi. E o aventură. Zilnic.

     Dacă scap de capitolul străzi și gropi sau străzi cu gropi, văd fel de fel de lucruri aruncate pe unde se poate. Gardurile vii arată ca vai de ele pentru că asemenea copacilor sunt ciunțite de personaje care fac totul în bataie de joc.

     Asta mă deranjează mereu, am spus-o și o s-o mai spun așa că să nu se aștepte cineva că am epuizat subiectul. Nu este așa pentru autoritățile nu mă determină să fiu mulțumită de cum arată orașul. Indiferent ce cine a fost la putere, municipalitatea ieșeană nu a avut grijă ca orașul să arate la nivel european. S-au făcut atîtea împrumuturi și chiar nu pot să cred că nu sunt bani pentru străzi bune, pentru parcuri, pentru spații verzi, pentru lucruri absolut necesare în Iași.

      Se distruge de la o zi la alta și mizeria din jurul nostru e mai mare, nepăsarea e mai vizibilă, dezinteresul e accentuat și nesimțirea tronează. Nu avem lucruri minime, nu se reușește a se finaliza asfaltările, pasajul subteran, amenajarea terenului de la Ciric și celelalte și visăm la statutul de capitală culturală europeană? Nu e posibil să stricăm ce mai avem și să nu se facă nimic în loc. Sunt departe de civilizație, de normalitate, de modernitate și păcat de potențialul zonei.

   

Lecție de viață

        Am întîlnit o doamnă care m-a impresionat pînă la lacrimi, la propriu. A demarat o campanie umanitară pentru a ajuta cu coleg de serviciu. Doamna Lăcrămioara Ioniță este asistent medical la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași. Tot acolo lucrează și colegul bolnav respectiv Marius Ciudin care are cancer pulmonar. Povestea lui v-am prezentat-o deja, în urmă cu cîteva zile.

       Doamna Lăcrămioara este o luptătoare și încearcă să facă tot ce poate pentru ca Marius să beneficieze de tratamentul de care are nevoie. Acesta este scump și s-ar putea urma într-o clinică din străinătate. În fiecare zi, doamna Lăcrămioara vorbește pe unde se poate, unde găsește oameni deschiși și impresionați de situația dificilă și urgentă a colegului său. Așa am reușit să o cunosc, să vorbim despre caz și să mă determine să îi fiu alături atît cît se poate. Felul în care a povestit, optimismul și forța cu care merge mai departe pentru a-și ajuta aproapele m-au impresionat. Merită sprijinul celor din jur, aprecierea noastră pentru tot ce face.

       Doamna îmi spune cum fiica dumeaei vrea să se implice și s-a gîndit să facă cîteva desene pe niște cutii care vor fi puse în anumite locații, acolo unde doamne cu suflet mare au venit cu ideea de a contribui.

      Ce am învățat de la doamna Lăcrămioara dar și de la celelalte doamne care se implică să îl ajute pe Marius- sunt optimiste că există oamenii cărora să le pese, luptă pînă în pînzele verzi(cum se spune în popor), bat la uși necunoscute, se gîndesc la tot felul de ideii, numai să îl ajute pe Marius care este tatăl a unui băiețel de 3 ani și jumătate. Micuțul l-a văzut pe tatăl său fără păr și schimbat la față și se teme să nu rămînă singur adică doar cu mama. Soția lui Marius este tot asistentă medicală și salariul este mic. Orice ajutor contează!