Oriunde as pleca, ma simt legata de Iasi. Multi ma intreaba de ce vorbesc mereu cu o nostalgie usor bolnava, de Iasi. Desi lipsesc mult, nenumarate lucruri nu merg, dar ma simt legata de Iasi. Aici am studiat, adica mi-am tocit coatele pe bancile scolii, de la gimnaziu, liceu, facultate la master. Inca ma mai gindesc dar un doctorat s-ar asorta cu mine. Da, chiar asa imi spun adesea.
Sentimentul de patriotism, nationalism e destul de ascutit. Cind plec in strainatate, nu fac parte din categoria acelora care uita sau le este rusine ca sunt ROMANI. Nu, ma simt mindra. Am destule de spus despre tara asta si pot aduce fel de fel de argumente pentru ca un strain sa inteleaga ca suntem un popor civilizat, ca meritam sa fim respectati si ca e bine sa stie unde suntem pe o harta, ca globul pamintesc are si Romania, acolo undeva.
Poate de aici vine si legatura mea cu Iasul. Am stat atitea ani aici iar cind am plecat in alt oras, am lipsit ca-mi lipseste ceva. Da, imi lipsea Copoul, mirosul de tei din Gradina Botanica. Imi lipsea stadionul unde merg adesea la meciurile de fotbal sau la alte manifestari care au loc acolo. Imi lipsea cea mai veche universitate din tara si ma simteam mindra ca am trecut si eu prin Sala pasilor pierduti si ar fi multe de amintit.
Acum, la inceput de 2009, vreau sa-mi amintesc doar de ce a fost frumos si ce e bun in orasul meu si nu vreau sa-mi lipseasca...nimic. Oare se poate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu