duminică, 9 iunie 2013

Și a trecut și Gala Premiilor Operelor Naționale

       Ieri seară a fost prima ediție a Galei Premiilor Operelor Naționale. Evenimentul a avut loc la Teatrul Național din Iași unde au venit invitații din țară și nume mari din domeniu care trăiesc în alte țări. Un covor roșu era întins în fața instituției de cultură pe care pășeau atent toți cei care au venit la eveniment. Am văzut tot felul de ținute, bijuterii, pantofi, care mai de care mai strălucitoare sau colorate sau unele deosebit de fine și ales cu gust. Fiecare s-a îmbrăcat și a fost folosit accesorii după gust și după propriul buzunar.

       A predominat culoarea neagră, de aceea de la început am exclus sa mă îmbrac într-o ținută neagră. Domnii au fost cu costume și unora observam că nu le prea place să poarte cravată dar au luat-o pentru a nu strica imaginea. De altfel, la un asemenea moment nu se cădea să vii decît îmbrăcat elegant.
      Clădirea teatrului ieșean strălucea atît pe exterior cît și în interior. S-a muncit mult și s-a văzut. Pentru prima ediție și pentru un timp scurt pentru toate pregătirile, eu cred că a ieșit bine. Tot timpul este loc de mai bine dar nu vreau să critic atunci cînd nu este cazul.
       Mă bucur că Iașul a primit 5 premii importante. Felicitări tuturor celor care au primit premii și colegilor lor! E multă muncă în spate iar rezultatele nu apar de la o zi la alta.

      Păcat că au fost lăudați atît de mult sponsorii că m-a cam deranjat la urechi. Eu nu sunt cu laudele în exces și poate că de asta nu măd au în vînt nici cînd o fac alții. În plus premiile de la final nu cred că aveau locul la un astfel de eveniment unde se premia excelenaț în operă și atît. Știu că sponsorii sunt importanți, că trebuie amintiți, le mulțumim dar cu limită. Eu aș fi dat plachete  și la alți soliști de la operă decît să dau autorităților și ministrului.
     Ca să fiu sinceră pînă la capăt trebuie să spun și despre asta. Per total a fost frumos și ar merita un 9. Nota 10 e a lui Dumnezeu, cel puțin așa îmi spunea bunicul meu Costachi și eu l-am crezut mereu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu