De ce să faci criosaună!

      Am făcut-o și pe asta! Da, am fost la criosaună timp de 10 zile. Asta înseamnă 10 ședințe iar efectele se văd. De altfel le-am simțit la fiecare ședință în parte. Prima dată m-am lăsat „coruptă” să fac o astfel de cură. Da, nu aveam timp pentru  sănătatea mea dar acum mă bucur că am ascultat sfaturile  a două persoane care îmi doreau doar binele respectiv Ioana Rață și Gabriel Achelăriței.

     Domnișoara asistentă Daniela mi-a explicat în detaliu care sunt efectele criosaunei, am completat o fișă, mi s-a luat tensiune și au fost cîteva măsurători în talie, bust, brațe etc, a fost luată greutatea, după care am început prima procedură.

     O ședință la criosaună durează 3 minute și ți se explică că trebuie să te miști continuu, cînd intri îți iei papuci de unică folsință și botoșei iar temperatura nu se modifică brusc. 

     De altfel din fotografii veți observa un abur și trebuie să vă spun că era rece dar suportabil. Era mai bine decît afară cînd este ger deoarece frigul nu-ți intra în oase.

    Ce simți după ce ieși de la criosaună? Corpul se încălzește destul de tare pentru că se produce vaso-dilatația. Oboseala dispare și ești relaxat, ba ți se face somn iar noaptea dispar insomniile. Dimineața capul este limpede și încheieturile nu mai pocnesc. Pielea este mai catifelată, mai elastică, celulita se vede mai puțin.

   La prima ședință aveam în talie 97 de centimentri și am ajuns la 83 de centimetri.  De asemenea, extreminățile se comportă mult mai bine la temperaturile scăzute de afară decît înainte de ședințele de criosaună.

  Recomand să încercați atît criosaună cît și salină, la Terra Centrum, în Păcurari-Canta pe strada Luca Arbore la fostul Dedeman.

               http://www.terracentrum.ro/

EXCLUSIV! S-a deschis un nou restaurant în Iași!

  

    Ieri seară  am fost la deschiderea oficială a unui nou restaurant din Iași. Acesta se numește TAGO și este lîngă Cina, fosta cofetărie Opera, după cum știați după nume,  mulți dintre voi. Restaurant este deținut de un domn din Republica Moldova pe nume Ghenadie Călăraș. Omul de afaceri basarabean mai are restaurante sau alte bussiness-uri în Timișoara sau în Moscova.

    Numele TAGO vine de la inițialele celor trei copii și a unui nepot al lui Ghenadie Călăraș. Restaurantul are 104 locuri, este un spațiu închiriat cu 4  separeuri proaspăt renovate și un loc de joacă pentru copii. Ambientul este plăcut și servirea de calitate. Unul dintre bucători este din Republica Moldova  iar celălalt este roman. Produsele folosite sunt aduse direct din Italia, sunt diversificate și combinate interesante astfel încît să atragă clienții.

   La deschidere au fost pregătite mai multe feluri de aperitive, mușchi de vită în sînge, desert, băuturi.

   TAGO este locul unde poți lua un prînz liniștit sau o cină romantică.

De 8 ani transmit de 24 ianuarie

       Astăzi am bifat a opta transmisie despre 24 ianuarie-Unirea Principatelor Române. Mai exact de 8 ani merg în Piața Unirii și iau pulsul evenimentelor. De la an la an e diferit. Totuși, astăzi a fost prima dată cînd un filtru m-a percheziționat și același filtru a ținut mai mulți politicieni la rînd minute în șir, asta pînă cînd li s-a spus(nu știu ce către cine) să li se permită accesul în piață. A fost ceva pe care nu l-am înțeles dar cineva așa luase decizia.
      Pentru prima dată, 24 ianuarie este sărbătoare legală și totul a plecat de la Iași, ca să parafrazez ce scria pe un banner mare de pe Palatul Brenstein. au fost cîteva mii de persoane din mai multe județe ale Moldovei, politicieni, președintele Klaus Iohannis, premierul Victor Ponta, miniștri.
     Discursul noului președinte al României făcea apel la solidaritate, la memoria strămoșiilor și la unitate. Un discurs pe care, în calitate de cetățean dar și jurnalist, l-am văzut echilibrat, bine construit și nici foarte lung.
     Discursul premierului a fost de Cartea Recordurilor pentru că a durat aproximativ un minut și a fost presărat de huiduieli. Acestea erau anticipate iar autoritățile ieșene au făcut apel la calm, liniște. Cele peste 700 de forțe de ordine nu au avut o misiunea foarte gre, cel puțin la prima vedere.
     Programul a fost oarecum decalat dar în fiecare an este la fel. Pînă la prinderea în Hora Unirii, nimic nu părea anormal sau neprevăzut. În hora nu s-au prins premierul și nici primarul Iașiului. ulterior s-a mai format o hora dar mai mică unde l-am văzut pe primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă și pe președintele PNL, Alina Gorghiu.
    Momentele folclorice au avut succes la public dar și mult așteptata masă tradițională unde au fost împărțite 5.000 de porți de fasole cu cîrnați, colăcei, vin fiert.
    A fost mai cald decît în alt an dar tensiunea din aer a  fost mai mare. Așa am obervat eu în cele 3 ore și jumătate cît am stat în Piața Unirii din Iași. Dar poate că cel mai important este să ne iubim țară așă că vă spun tuturor- La mulți ani, români!

Patru copii și mama lor au rămas fără casă în timpul iernii

      Doamna Ozana Trișcă este mamă a patru copii- trei fete și un băiat și au rămas fără casă. Mai exact, locuința în care stăteau era în stare de degradare și s-a dărîmat. Mama și cei 4 copiii ai săi sunt nevoiți să stea la cineva care i-a primit din mila. Acum ei locuiesc într-un șpron dar nici aici, ei nu pot să rămînă pentru mult timp.

     Mama mi-a scris cu rugămintea de a o ajuta și de a spune tuturor povestea ei și a celor patru copii. Ozana Trișcă nu vrea să fie o povară pentru vecini și de aceea a apelat la mine gîndindu-se că ceea ce scriu va fi citit de persoane care i-ar putea întinde o mînă de ajutor. Orice mic sprijin le-ar fi de folos ca să aibă o căsuță a lor, să nu mai stea pe la alții care își fac milă și nu îi lasă în frig, acum în timpul iernii.

     Acum șopronul este locul unde ei dorm, mănîncă, își fac baie, își usucă rufele. Mai mult, tot aici, unde stau înghesuiți, copiii își fac temele pentru școală și nu vor să renunțe la studii. Bani nu au pentru că mama are grijă toată ziua de copii iar singura sursă de venit o reprezintă alocațiile lor

     Casa care ar trebui să o renoveze este la  adresa Trișcă Magda, sat Jigoreni, comuna Țibănești, judetul Iași, strada Biserici  nr. 9, număr de telefon 0752/290393. Ozana Trișcă spune că oricînd puteți merge la fața locului pentru a constata cele povestite.
Cei care pot dona bani, au la dispoziție nr. de cont RO15CECEIS2408RON1076287-Trișcă Magda.

Sunt un pui care revine la cuib!

   Astăzi le-am vorbit elevilor de la profilul bilingv de la Colegiul Mihai Eminescu din Iași. Despre ce credeți că puteam să le povestesc decît despre ceea ce știu să fac mai bine și o fac de 16 ani- meseria de jurnalist. Pentru asta este nevoie de multă pasiune, perseverență, dorință de a învăța permanent, de a fi la curent cu ce apare nou și de a fi deschis la provocări. Astăzi m-am gîndit că nu regret deloc pentru alegerea făcută și că sintagma "a fi erou pentru o zi " mi se potrivește după cum mi se tot spune des, în ultima perioadă.

   Am revenit astăzi la colegiu, unul dintre locurile mele de suflet, la invitație olimpicului Alex Plămadă, un tînăr care este preocupat de lucruri frumoase și care implică multă muncă. Mă bucur pentru că elevii sunt isteți, cu preocupări frumoase și cu rezultate despre care ar fi bine să se spună mai des. Eu o voi face cu orice ocazie pentru că eu sunt pui care revine des la cuib.

   Mi se depănau în minte zile din perioada liceului care mi se întrepătrundeau cu momentele actuale și aveam sentimentul de plutire, de dorință a înghețării timpului. Da, atît de frumos a fost.
   A fost greu de ales despre ce momente să vorebesc, cele din viața mea de jurnalist. Totuși am găsit suficiente informații așezate în sertarele unității mele centrale. Am vorbit de cum poți face un lucru foarte bine dar cum să și greșești că doar este omenesc. Nu am citit pe fețele elevilor și ale profesorilor nici un moment de plictiseală sau de dezinteres și asta m-a făcut să îmi doresc să continui a le vorbi elevilor, pe viitor.

  Ce poate fi mai frumos decît să vezi că mesajul a ajuns la receptor și că ți se spune că au fost informații interesante și utile. Da, mi-am atins scopul!

Și eu sunt o "urmă" a Colegiului Mihai Eminescu din Iași

    Data de 15 inaurie 2015 va rămîne un reper în existența mea. A fost una dintre cele mai frumoase zile pe care am avut privilegiul de a o petrece timp de cîteva ore cu foștii mei profesori de liceu sau cu foști colegi. Întîlnirea a avut loc la Teatrul Național din Iași unde m-au marcat cei 150 de ani de la înființarea Colegiului Mihai Eminescu din Iași, un reper pentru școala românească.

   Pe 14 inauarie am simțit un sentiment aparte și greu de descris atunci cînd am fost invitată să le vorbesc elevilor este comunicarea și foarmele pe care le poate avea dar am jurizat, alături de persoane competente, un curs între liceeni. Pe 15 ianuarie sentimentul a fost mai puternic pentru că revedeam profesorii din clasele a VII a și a VIII a. Am înțeles că sunt printre privilegiați căci sunt absolventă a unui colegiu cu o încărcătură istorică și literară extraordinar de mare. Mi-a venit în minte următoarea întrebare- eu, ca fost absolvent, am știut întotdeauna să prezit ceea ce se organizează acolo? Nu am reușit în totalitate dar am încercat. E greu să cuprinzi tot ce se derulează la Colegiul Mihai Eminescu fără să nu fii tentat să devii subiectiv. Oricum sunt foarte multe de spus.

   Programul zilei de 15 ianuarie a cuprins 13 momente care au alternat într-un mod firesc și am reușit să le văd pe toate. Cînd am relatat în direct pentru Radio Iași nu știam despre ce să spun mai întîi pentru că erau multe de precizat. Da, a fost una dintre cele mai emoționate transmisii în direct.

   Prina natura meseriei dar și a firii mele, nu m-am despărțit deloc de colegiu, de profesori, de fosții colegi și am cunoscut alte cadre didactice, alți elevi care fac cinste acestei unității de învămînt.

   La mulți ani, Colegiul Mihai Eminescu din Iași! La mulți ani dascălilor și elevilor! Un an bun, cu realizări, putere de muncă și dorință de a fi printre primii la olimpiade, concursuri, proiecte naționale sau internaționale!

Sunt mîndră că am învățat la Colegiul Mihai Eminescu

         Astăzi, 14 ianuarie 2015 a fost una dintre zilele cele mai frumoase din viața mea. Dimineață am plecat cu sufletul deschis și cu zîmbetul pe buze, la școala care m-a format. Mai corect spus este vorba de una dintre cele 4 instituții de învățămînt care și-au pus amprenta asupra ceea ce sunt acum. Prima cărămidă în formarea mea a fost pusî la Școala nr.22 acum Școala B.P.Hasdeu, a urmat liceul la Colegiul Mihai Eminescu, facultatea la Universitatea Al.I.Cuza, aici unde am urmat și studiile de masterat.
       Pășind încet dar apăsat către liceu, mă gîndeam că au trecut mulți ani de cînd am dat examenul de bacalaureat și îmi veneau în minte fel de fel de lucruri. Am ajuns acolo, am întîlnit profesori care mi-au zîmbit, ne-am îmbrățișat iar bucuria revederii era mare de ambele părți.
      Am ajuns la clasa unde am fost invitată  să vorbesc despre comunicare, alături de un alt jurnalist cu mare experiență.Mulțumesc pentru invitație, domnișoară profesor Ioana Chiriac.
     Elevii s-au arătat interesați de ceea ce le spuneam, au interacționat cu noi și mi-am amintit din nou, de cum eram în liceu. A fost o experiență frumoasă, pe care aș repeta-o. Cît elevii au pregătit o temă pe care am evaluat-o și am jurizat-o, am fost la lansarea cărții profesorului de istorie, Gheorghe Baciu. Dumnealui a fost unul dintre profesorii mei de istorie pe care îi respect și îî admir. M-am simți copleșită că mi-a păstrat loc exact lîngă dumnealui, mi-a mulțumit public că am venit și mi-a zîmbit mereu. M-am simțit o bucățică din acest colegiu care a împlinit 150 de ani de la înființare și așa mă vor simți mereu.
      După lansare am revenit la jurizare proiectelor și am notat fiecare proiect în parte iar cel mai bun a ocupat locul întîi. Nici nu mi-am dat seama cînd a trecut timpul și a trecut de ora 14.30. Da, a fost frumos la Colegiul Mihai Eminescu, în unul dintre locurile unde sufletul este deschis, inima se bucură, unde mi-aș dori ca timpul să stea în loc.
     Sunt mîndră că am învățat la Eminescu și le mulțumesc mult scumpilor mei părinți că m-au îndrumat dar le mulțumesc mult și profesorilor mei pe care îi respect acum dar și pe viitor.

Umorul duce la moartea jurnalistilor

  Ma intriga cit de repede se ajunge la violenta. Ca jurnalist de 16 ani, simt schimbari tot mai des si am avut parte de tot felul de experiente. Tragedia de astazi, din Franta este una dintre cele mai amare lucruri despre care am vazut si am citit.
  Nu ar fi trebuit sa fie ucisi oameni pentru ca au facut caricaturi, ca le-au publicat, ca au atras atentia. Ei asa au considerat ca isi fac meseria dar asta nu inseamna ca trebuie omoriti.
  Imi este imposibil de acceptat ca uneori religia iti intuneca mintea in loc sa te lumineze. Nu pot sa nu consider o ingradire a libertatii de exprimare a jurnalistilor care a mers pina la uciderea lor.Asta este o executie fara a analiza absolut deloc situaţia in complexitatea ei.
  Nu incurajez ca cineva sa isi bata joc de originile, de religia, de traditiile, de optiunile politice ale altei persoane sau a unui grup. Cu atit mai mult, dezaprob violenta in toate felurile ei care nu duce decit la alte violente, la ranchiuna, dorinta de razbunare.
  Orice ar fi, oricine ar fi gresit prin acea publicare, cu siguranta puteau fi "pedepsiti" acei jurnalisti dar nu ucisi.
   Uneori meseria de jurnalist te apropie de prapastii sau te duce la moarte.Dumnezeu sa ii ierte pe cei de la Charlie Hebdo!

Energia poate fi consumată pe ceva ce merită

    De trei zile am trecut în anul 2015. La prima vedere nimic nu este schimbat. Las în urmă multe lucruri din viața mea pentru că așa este cel mai bine. Cînd spun asta mă refer la unele supărări, la situații mai puțin plăcute( din fericire foarte puține la număr). Am decis să schimb foaia, așa cum se spune. Așa este cel mai indicat și de bun simț.
   În noul an vreau să fac ceea ce  nu am reușit și îmi propusesem. Nu mai renunț la nici o idee care mi-ar aduce mulțumire pe moment și satisfacție pe viitor. Nu mai fac asta pentru absolut nimic.
   În viața nu există perfecțiune dar poate fi frumusețe, pot fi bucurii, fapte bune, loialitate, respect, iubire. Cei care nu se înscriu sau nu au aceste caracteristici, nu se vor integra sau nu vor mai avea loc în viața mea, nu vor putea face parte din proiectele mele, din munca mea de zi cu zi.
   Sunt atîtea de realizat încît energia poate fi consumată pe ceva ce merită și ceea ce i-ar putea ajuta și pe alții.
   Gata, de luni trec la treaba! Proiectele vor continua. Dacă vrei să te alături, contactează-mă!